Poate nu înțeleg eu cu funcționează exact procesele de recrutare, deși am fost implicat în câteva de-a lungul vieții, și îmi dau cu părerea aiurea, dar nu înțeleg cum funcționează procesele de recrutare prin unele companii.
Avem joburi deschise public ( platforme sau linkedin) chiar și mai bine de 1 an. Este un job de brand manager pe cafea solubila la o corporație deschis de când lucram eu în domeniul cafelei.
Chiar nu s-a găsit nici un om în toată piața asta mare care să acopere job-ul ăla?
Mai este deschisă o poziție deschisă pe digital marketing la un etailer mare care nu este eMAG de ani de zile. La fel, nici măcar un om care să fie potrivit pentru acel job?
Și astea sunt doar două poziții deschise pe care le știu eu, că sunt acolo evergreen, zici că a uitat cineva să le bifeze ca inactive sau ocupate.
Mă întreb ce fel de manageri sunt cei care stau cu joburile neocupate, dar le văd postate pe internet. Nu pun și ei niște întrebări? Nu se duc la colegele de la HR să le întrebe de status? Nu dau și ei din coate să găsească pe cineva mai repede?
Sau cumva, nu găsesc oameni pentru că au job description-uri scrise prost, care induc în eroare, și oamenii vin pentru poziția la care aplică și apoi descoperă că treaba lor este să facă minute de ședințe, php, cafea, apovizionare și payroll?
Sau cumva rămân pozițiile neocupate pentru că se încearcă comprimarea a 3-4 joburi într-unul, așa cum se poartă la noi, pe salariul unuia singur, eventual entry-level?
Sau poate e doar o speculație a ocultei, să ținem poziții deshise doar să avem motive să spunem că e penurie de oameni în piață. Who knows.
Mă gândesc să scriu și un articol despre la ce să fii atent și ce să întrebi când mergi la un interviu astfel încât să nu iei țeapă și să te trezești în alt job decât cel promis.
4 comentarii Adaugă comentariu
De regula primele 3 liniute din job description sunt jobul propriu-zis. Restul sunt de umplutura. Oamenii de HR mint in J.D., asa cum candidații mint in C.V.-uri. In Ro singura chestie care conteaza e chimia dintre oameni din timpul interviului. Faci chimie, iei jobul. Asta pt ca majoritatea recruterilor sunt fete/femei.
La unii este, într-adevăr, vorba de problemele menționate de tine. Dar nu peste tot. Am niște povești cu posturi neocupate de mult timp, cu sute de oameni care au aplicat și din care pur și simplu nu ai ce să alegi. Și unele ai zice că sunt banale, de genul social media: cum să nu găsești să angajezi juniori de social media în era social media? Well…realitatea din teren e ft tristă. Și preferi să nu angajezi pe nimeni decât să te arzi că iar ai angajat pe cineva nepotrivit, în care ai investit super mulți bani, timp și energie și mai mult a stricat lucrurile, de stai să repari la boacăne juma’ de an după ce i-ai dat afară.
Sau îți vin la interviu oameni pe care nu-ți permiți să-i angajezi, că au lucrat la firme străine, unde au avut salarii care pt firmele alea aveau sens, dar pt tine e un nivel cu care n-ai cum să te lupți, că ești în altă piață iar postul respectiv nu produce nici 5% din banii ceruți de ei – nici acum, nici peste mulți ani, să ai scuza că investești în viitor.
Sau, mai rău, te simți luat la mișto, fiindcă îți cer niște salarii din altă galaxie fără să aibă absolut nimic pe ce să se bazeze (uneori singurul reper pare să fie: „cam de banii ăștia aș avea nevoie ca să-mi mențin stilul de viață care până acum era sponsorizat de mami și tati”).
Și încă ceva: probabil că posturile astea neocupate de mult timp nici nu sunt atât de vitale, de fapt, pentru ca businessul să funcționeze în continuare. Și dacă nu „arde” suficient de tare, nici nu au de ce să se agite să găsească pe cineva.
wow, nu gasesc sclavi platiti cu minimum pe economie. Ok boomer.
Buna seara Dl Andrei respectiv toti cititorii!
Intr-adevar, aceeasi intrebare mi-o pun si eu cu privire la anunturile de angajare. In ultimii 6 ani am tot stat sa urmaresc job-urile (in timp ce prestam pentru altii, desigur) pentru a fi la zi cu ceea ce se cere, ce mai e pe piata, cand sa aplicam pentru schimbari de cariera, tangetiale sau directe.
Exista o fabrica in Bucuresti (nu ii dau numele ori domeniul de activitate, avea o anumita denumire, acum (de acum 2 ani) are alta denumire, cumparata de alt actionariat, grup de firme etc. Bineinteles, cauta ingineri electrici, ingineri mecanici „(supervizori de tura)”, electricieni etc. Initial aparea anuntul sub numele firmei principale, apoi sub numele unei firme de recrutare. Erau pe site-urile obisnuite de recrutare, recent am vazut ca au inceput sa caute prin firma de recrutare, electricieni pe … Linkedin, ma rog, site-ul este targetat pentru anumite categorii profesionale, dar nu mai comentez.
O sa ma intrebe lumea „de unde stii ca era aceeasi firma?”. Pai simplu, aveau aceeasi descriere si cand postau sub numele firmei proprii. Dar fix aceleasi cerinte, acum au trecut in limba… engleza?! De ce?!
Certificatul ANRE este un plus?! Pai ori este obligatoriu ori nu, ca examenul de acolo l-am dat si eu, ori stii sa raspunzi/rezolvi problema, ori nu! Nu m-as risca sa investesc in cineva care are 2 sanse pe an sa il promoveze. Si ce grad de electrician e nevoie? Nu specifica! Proiectare, executie, Ce grad? 1, 2…. ?
Acum vad cauta si electromecanic si lacatus si operator si „Shift supervizor (inginer mecanic)”.
Nu tu salariu sau macar interval salarial, nu tu beneficii reale (doar bonuri de masa????).
Ma gandesc sa reaplic la ei, cand o sa aflu mai multe informatii, dupa ce termin aici un proiect la actualul serviciu… ca nu sunt genul sa plece pentru cateva sute de lei in plus….