Eu şi tata suntem destul de diferiţi, chiar dacă împărţim aceeaşi zodie şi acelaşi nume. El este mult mai calm, mai chibzuit şi echilibrat în ceea ce face, spre deosebire de colericul şi impulsivul de fi-su. Şi nici nu abandonează chestii la jumătate cum fac alţii. Ieri, după ceva vreme, am ieşit să dăm o tură amândoi cu Dacia.
Omul are o Dacie 1300 fabricată în 1974! (a lui de prin 80) care este obiectul lui de suflet. L-am întrebat de vreo câteva ori de ce nu o dă la Rabla sau la casat şi s-a supărat atât de tare pe mine că mi-a ajuns. O îngrijeşte ca pe un exponat de muzeu, mereu îl aud că a mai făcut ceva la maşină sau că are în plan să facă ceva.
O ţine pentru că e prima lui maşină, primul obiect important cumpărat cu maică-mea şi că îi este tare dragă. După 39 de ani maşina este aproape intactă, nu a vrut să schimbe sau să modifice nimic din formatul original, cu excepţia oglinzii din stânga şi a unei prinderi a cablului de acceleraţie doar pentru că fără oglindă avea probleme la ITP şi cablul din motive de dispariţie a modelului original de pe piaţă. A fost foarte mâhnit când la un moment dat acum ceva ani i-a fost furată roata de rezervă. Păcat, că era originală, am încheiat citatul.
Îţi poate vorbi ore întregi (trust me) despre motorul de Renault 12 cu care e ehipată, despre barele de crom sau volanul ala mare şi subţire care alunecă într-un mare fel. Sau despre planetarele Glentzer, de ce sunt mai bune alea lungi faţă de alea scurte şi invers. Ieri mi-a povestit cu lux de amănunte despre cum a schimbat cuiul pontou şi despre cât de bine merge acum.
Scriu astea pentru că a reuşit să mă impresioneze maxim cu grija şi pasiunea lui pentru bătrâna Dacie ieri, când după ce am ajuns acasă de la plimbare, am zis să fac vreo 2 poze maşinii, să le arăt unui prieten. Moment în care seniorul Cismaru a replicat scurt şi apăsat : „stai să o şterg, cum să-i faci poze aşa? nu vezi că are praf pe ea? Asta da pasiune.
Mi-ar plăcea şi mie să am un hobby care să mă ţină 30 şi ceva de ani. Poze aici
16 comentarii Adaugă comentariu
Frate, ce bine a întreținut mașina. Super-pasiune! 😀
dap, exact asta zic si eu 🙂
Zici ca n-ai o pasiune asa puternica? Sa vedem cum o sa ii prezinti fiului tau blogul peste 30 de ani:)
@raluxa buna asta 🙂
Awesome, adevarul e ca si eu daca mi-as cumpara o masina o noua, tot la fel as tine la ea… mai ales ca-s nostalgica de fel 😀
Da, masina arata foarte bine. Avea si tata una Galbena, tot 1300 clasica 🙂
Arata foarte bine masina si la interior si la exterior.
Motor cu carburator, fise, jiglere, astea 🙂 ce vremuri…
@razvan ehe, nebunie maxima
jos palaria la cum arata si cat de bine a fost si este intretinuta,cand ma gandesc la Dacia mea din 98′ imi vine sa imi dau pumni in cap ca am dato la RABLA…regretele sunt tardive.
cuiul pontou?! cine este el si ce face?
altfel, te vad io cu fi’tu sau fi’ta la concerte rock peste niste ani!
@ruxa e o chestie la carburator, ceva cu alimentare
Arata foarte bine, rar mai gasesti astfel de bijuterii. Sunt convins ca odata cu trecerea anilor, valoarea lor va creste. Atat sentimentala cat si financiara 🙂
Deci? Facem drive test-ul ala? 🙂
@sorin facem, facem
Da, asta da pasiune.
Bravo lui! Cu adevarat o bijuterie.
Cu timpul o sa incepi sa ai si tu rabdare si pasiuni.
Faina pasiune…am si eu un vecin de acest fel…sunt lucruri dorite si luate cu multa munca de aceia pentru ei reprezinta atat. Noi nu pretuim atat lucrurile ca le obtinem prea usor.