Fotbalul este cel mai popular sport din România și produce cele mai multe emoții în rândul oamenilor. Dezamăgiri maxime când ratăm câte o calificare, bucurie extremă când reușim vreuna.

Când pierdem, e vina antrenorilor, a jucătorilor, a federației, a tuturor oficialilor. Când câștigăm, este victoria noastră, a tuturor, grași, slabi, intelectuali, analfabeți, pariori sau barbugii, suntem toți cu merite depline acolo.

Anul trecut Mirel Rădoi era cel mai iubit om din România după rezultatele pe care le-a avut cu Naționala Under21. Ianis Hagi, al doilea după Mirel în topul popularității. Astăzi sunt bătuți pe cruce pentru o calificare ratată, nici măcar de ei, de cei care anul trecut le făceau statuie.

Lipsa rezultatelor se vede peste tot, în toate sporturile: și la rugby, și la handbal, și la baschet, chiar și la gimnastică. Peste tot unde eram obișnuiți cu medalii, acum suntem eliminați precoce.

De ce? Păi pentru că sportul nu este una dintre prioritățile guvernanților. A declarat-o Tăriceanu în 2007, clar și răspicat, iar de atunci nici un alt premier sau ministru al sportului nu a încercat să facă ceva.

Lipsește cultura performanței, a muncii, a disciplinei și a consecvenței. Nu există cluburi sportive, baze sportive, competiții, profesori sau antrenori care să fie dedicați meseriei și să scoată talente care să ne scoată în stradă.

Sportul costă enorm, foarte mulți părinți nu își permit să susțină un copil sau doi pe drumul performanței sportive, autoritățile nu intervin.

Orele de educație fizică se fac la mișto, când se fac și nu sunt înlocuite de ore de matematică sau română.

Lipsa unei abordări coerente pentru dezvoltarea infrastructurii sportive și a culturii sportului se va vedea din ce în ce mai tare. Ca să poți face performanță la nivel de echipă națională, indiferent care este ea, ai nevoie de o bază mare de selecție. Pentru o bază mare de selecție, ai nevoie de o infrastructură și de o strategie prin care să atragi copiii la sport și prin care să convingi părinții să-și ducă copiii la sport.

Așa că data viitoare când înjuri un antrenor de lot național, un jucător sau o echipă, pentru că nu a câștigat fiecare meci, mai bine ai înjura clasa politică din 90 încoace, indiferent de partid, culoare sau doctrină.

Pentru că sportul nu este o prioritate națională!

Photo by Sandro Schuh on Unsplash