Fără nici o tușă macabră sau plan funebru, mă gândeam zilele astea la ce mai lăsam în spate, copiilor sau nepoților noștri.
Ideea mi-a venit în momentul în care mi-am luat un ceas nou și l-am adăugat colecției în care se află un Atlantic pe care l-a primit taică-miu la 18 ani și pe care mi l-a dat mie când s-a născut Mara și un Augustin, unicat, primit cadou la o ocazie extrem de specială, în 2016. Ca idee, am renunțat la a cumpăra ceasuri cu baterie, mi-am propus să am doar ceasuri mecanice sau automate în portofoliu, în câțiva ani.
Nu cred în ceasuri inteligente, le folosesc doar când merg la sală și consider că doar pentru atât ar trebui utilizate. În rest, ceasurile clasice au un farmec aparte.
Mă gândeam că îi vor rămâne ei, dar nu știu cât preț va mai pune pe ele și cât vor mai valora ele, având în vedere că cei care vin din urmă sunt din ce în ce mai legați sau mai atașați de obiecte și de locuri, aspirațiile și valorile lor fiind în alte zone.
Mâ gândeam și la colecția de discuri, că ar putea să fie ceva care să o bucure peste ani și ani. Deși nu cred că viitorul va mai fi pe hardcover, ci totul în meta-verse și digital.
Ce vom lăsa copiilor să ne amintească de noi? Conturi de youtube? Bulina albastră pe facebook? Cont verificat pe twitter? Conturi bancare? Conturi premium de spotify?
În afară de valori, principii, moralitate.
7 comentarii Adaugă comentariu
Pe de-o parte chestiile de valoare pe care le achizitionezi in timpul vietii: casa, barca, o afacere, etc. (fiecare cu ce are). Daca esti artist sau colectionar atunci o sa ai niste obiecte in plus, in functie de ce te pasioneaza (timbre, topoare, tablouri NFT-uri etc.). Dar cred ca cel mai importante raman experientele, care la randul lor pot fi imortalizate digital.
Eu am două colecții de discuri, muzică și film, și niscaiva cărți. Irelevant dacă vor mai valora ceva, material vorbind, însă ele vor spune ceva despre mine.
ce spui de amintirile pe care le vor purta cu ei: can a mancat cu mama si tata prima inghetata, sau cand a invatat-o tata sa bata cuie, sau sa taie cu foarfeca sau cutterul?
material e greu de contabilizat caci vremurile se schimba si materialul isi modifica insemnatatea, insa memoriile si experientele raman acolo.
ah, ba da, absolut. eu vorbeam de material, dar da, memoriile sunt de baza
Acum câțiva ani, o mătușă mi-a arătat o felicitare pe care eu, pe când eram foarte mic, cu ajutorul unor doamne educatoare, i-am făcut-o.
De locurile copilăriei mă leagă lucruri fizice – anumite mirosuri, senzații în corp, obiecte.
Eu zic că educația pe care le-o dăm, felul în care văd viața și valorile după care se vor ghida și le vor transmite mai departe. La chestii materiale gen obiecte de colecție nu am planificat nimic, dar sper să se adune și ceva fonduri financiare de care să dispună, după ce vor învăța cum să se descurce singuri în viață.