Poveste reală, întâmplată ieri de dimineaţă pe la 9 la universitate, păţită de un coleg de muncă.
Se urcă tipul în autobuz la piata kogălniceanu, cu un abonament care expirase cu o zi înainte. Întrucât acolo nu exista un chioşc d-ăla în care să îţi poţi reîncărca mizeria aia de card, zice omul să ia autobuzul până la universitate, unde îşi poate reînnoi abonamentul. Numai că pe drum, în acelaşi autobuz era şi controlul. Omul le explică situaţia, controlorii nu vor să înţeleagă şi pace. La universitate era o dubă de jandarmi care patrula prin zonă, probabil să apere cetăţeanul de suporterii care terorizează omenirea în ultimele zile.
Controlorii opresc autobuzul se duc să vorbească cu echipajul de jandarmi şi la un moment dat îl dau jos pe colegul meu. Este întâmpinat de un jandarm care îi cere să se legitimeze, acesta îi da buletinul, apoi jandarmul îl întreabă de ce nu a vrut să se legitimeze în faţa celor de la RATB. Colegul meu îi spune ca a povestit deja istoria şi a încercat să le explice controlorilor de ce merge fără bilet, de ce nu vrea să le dea buletinul pentru că i se pare anormal şi îi raspunde organului că nu are rost să ia povestea de la capăt pentru că dacă nu a fost înţeles o dată, e foarte probabil să nu fie înteles nici a doua oară. Şi a încheiat expunerea cu o întrebare simplă: „Acum o să-mi dai amendă pentru că nu m-am legitimat în faţa celor de la RATB?”
Moment în care jandamul s-a arătat maximum de iritat şi deranjat de formula de adresare. Adică la persoana a IIa singular, după ce el a folosit exact aceeaşi persoană iniţial. A urmat urcarea colegului în dubă, ţinutul lui acolo pentru o perioadă bună şi într-un final a putut pleca cu o frumoasă amendă de 100 de lei pentru că a circulat fără bilet.
Întrebarea care se naşte în mintea mea e următoarea: chestia asta cu politeţea este reglementată undeva? Există vreun act normativ care să ne oblige să ne adresăm cuiva într-un anumit mod? După ce ne raportăm când alegem persoana pe care o vom folosi într-un dialog? Pentru că dacă mergem pe varianta studii, colegul meu nu ar fi avut nici o obligaţie de politeţe faţă de jandarm.
Sau doar pentru că al meu coleg era oarecum „la mâna” jandarmului ar fi trebuit să facă plecăciuni în faţa lui?
0 comentarii Adaugă comentariu
Cam asa a fost, doar ca nu m-a bagat in duba. A deschis larg usa laterala, sa ii pot vedea mai bine pe colegii lui echipati de interventie. La intimidare, fireste…