De ce exagerăm cu notele de 10

Articol din categoria: mișto

Trebuie să mărturisesc de la început că am avut parte de părinți normali, nu am fost niciodată forțat să iau note mari și nu mi-am luat bătaie niciodată pentru o notă de 4. Sau că n-am intrat primul la liceu ori facultate. Am fost susținut suficient de mult încât să învăț să mă descurc pe picioarele mele.

Văd în fiecare an cum se entuziasmează toată țara la vederea notelor de 10 la Bacalaureat. Felicitări elevilor care au reușit o astfel de performanță, e al dracu de greu să reușești în zilele astea, mai ales cu atâtea tentații în jur și o lipsă acută de valori și embleme.

Totuși, eu nu m-aș entuziasma atât de tare, părinte de copil de 10 să fiu, pentru că mai târziu, prin facultate și apoi după, copilul de 10 la bac va avea foarte multe probleme în a-și alege un drum, o cale sau o carieră pe care să o urmeze. Or, el excelând și la materii de real și la materii de uman ( cel puțin teoretic, în cazul în care nu a învățaț mecanic tot și uită imediat) îi va fi foarte greu să aleagă o cale de urmat.

Știu cazuri de elevi care au terminat liceu și bac cu 10 și acum fac masterate după masterate, doar din lipsa siguranței și a fricii de a se apuca de ceva concret. Așa că încearcă să păcălească viața destul de tare. Și le va fi foarte greu să ocupe vreodată o funcție de conducere, de asumare.

Aștept ca generația noastră să aibă o altă perspectivă și să realizeze că nu notele mari pregătesc un copil pentru viață, ci experiențele, exemplele și o educație alternativă, bazată pe multe aplicații și mai puțin pe evaluarea cretină de care am avut parte cu toții până acum.

 

 

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    avand in vedere cat se pica la bac… esti ciudat pentru ca nu esti multumit/mandru nici de aia care iau nota maxima

    am (avut) o colega doxa, care nu a intrat in campul muncii in acelasi timp cu mine… a facut masterul in Romania, si apoi doctoratul in Norvegia… am o mica banuiala ca o sa aiba un job platit mai bine… decat m-am chinuit eu sa fac experienta in toti acesti ani, pe acelasi domeniu de activitate. hai sa nu ne facem griji pentru cei care incep mai greu dar au absolvit cu 10 pe linie.

  2. #2 Comentariu nou

    Nu cred ca o sa se puna prea repede accentul pe practica, mai mult decat pe teorie, in tara asta.

  3. #3 Comentariu nou

    @nFo – eu am trecut prin liceu si facultate ca cutitul prin branza. Am considerat tot timpul ca se predau numai cretinisme. Nu am excelat niciodata decat acolo unde am pus pasiune. Am terminat facultatea de profil economic foarte greu, cu multe restante. Licenta mi-am luat-o dupa vreo 6 ani de la terminarea facultatii. Deci, nu sunt exemplul de urmat in materie de toceala si invatat. Pur si simplu nu mi-a placut. Ei bine, eu, un looser in timpul scolilor, am un job foarte bine platit, lucrez numai la nivel de management international cu oameni foarte destepti, pe cand altii care au luat note de 10 pe linie, stau in birou si fac contabilitate si isi blestema zilele in care trebuie sa mearga la munca. De ex. am avut un amic care terminase facultatea sef de promotie iar dupa terminarea facultatii si-a cautat job. Stii unde s-a angajat? La Selgros ca fucking stivuitorist! Dupa ce fusese sef de promotie.
    Degeaba inveti ca un dobitoc si tragi ca un zapacit, iar cand vine vremea sa pui in practica parca esti un om cu nevoi speciale. Am intalnit oameni cu tot felul de diplome si certificari si bla-bla-uri de-astea, si sincer, eu nu i-as angaja.
    PS: nicaieri, dar absolut nicaieri nu m-am angajat cu pile. Doar la primul meu job serios (in 2002) am avut o recomandare, dar si acolo a trebuit sa trec de niste interviuri. Mai departe? Am demonstrat de ce sunt capabil! End of story.
    PPS: am si colegi care au invatat bine tot timpul si au reusit si am tot respectul pt ei. Dar niciodata nu s-au chinuit pt acel 10…au mai dat-o si de gard 🙂

  4. #4 Comentariu nou

    @gigi : Ai avut „intrare” (pcr), putin noroc si aptitudini suficiente la inceputul carierei. Felicitari, esti un exemplu fericit care s-a „ajuns” ulterior.
    Totusi, ai recomanda cuiva sa nu invete pentru ca ar putea ajunge sa aiba un job care sa-l urasca ? Poti oricand sa demisionezi, dupa ce ai un job de backup (care nu te face sa joci x si 0 pe vene). Sau ai prefera ca anumite persoane eminente sa fie dependente financiar de parinti pana la adanci batraneti ? Sa devina astfel si mai introvertite decat sunt.

  5. #5 Comentariu nou

    Ca sa-ti raspund la intrebare, cred ca sunt mai multe motive. Ne place sa ne laudam sau incurcam nota de 10 de la gimnastica cu nota de la Bac. Pe de alta parte notele astea de 10 acopera mizeria din invatamant pe principiul ca avem invatamant foarte bun. Ce se va alege de viitorul posesorilor de 10 nu-i pasa nimanui. Invatamantul asta e ca si in politica se arunca vina de la unu la altu. Pe profesorul de la liceu il intereseaza sa te trimita la facultate, pe ala de facultate il intereseaza sa te trimita la master, iar aici se incheie socoteala si esti trimis acasa cu foaia matricola in brate.

  6. #6 Comentariu nou

    Cu siguranță e nevoie și de un dram de noroc ca să obții jobul mult visat. Total de acord, Andrei, mai puțin cu calificativul „evaluarea cretină”. Nu întotdeauna evaluările sunt cretine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.