Un sfat pentru părinţi, dacă îmi este permis

Articol din categoria: mișto

education

Nu am copii şi nici nu ştiu când voi avea, dar îmi permit să dau un sfat părinţilor care au copii mici spre adoleşcenţă.

Îmi permit să scriu articolul ăsta pentru că de-a lungul vremii am văzut şi am interacţionat cu tot felul de oameni, oameni pe care pot acum să-i împart pe tipologii, mai ales după copilăria pe care au avut-o.

Auzim din ce în ce mai des de tineri care aleg să fugă de acasă, să dispară cu zilele, sau care comit cine ştie ce gogomănii când ajung la facultate în vreun centru universitar important. În interviuri, impresia general valabilă este aceea că „era un copil bun, liniştit, avea numai note mari, nu deranja pe nimeni” şi alte asemenea. De nici un copil nu auzi că era zgolbiu, agitat, mediocru la şcoală sau că făcea numai prostii.  Toţi erau copii model. Şi în mare parte din cauza părinţilor care având cele mai bune intenţii devin tirani.

Devin tirani şi obligă copiii să ia numai 10 la şcoală, o notă de 8 fiind foarte aspru pedepsită, nu dau voie copiilor să iasă la joacă, să iasă în parc, să cadă, să se julească, să iasă în oraş, să se joace cu gaşca din cartier sau mai ştiu eu ce limite le mai impun.

Aceşti copii poate au rezultate bune la învăţătură, dar pe termen lung ajung nişte inadaptaţi. Care deodată, la un punct terminus, se trezesc singuri faţă în faţă cu lumea de afară, aia diferită de ce au citit ei în cărţi sau au văzut acasă, şi nu ştiu cum să reacţioneze. În unele cazuri reacţionează prost, pentru că nu au experienţa anterioară care să-i ajute să discearnă între bine şi rău.

Am mai zis, lăsaţi copiii să fie copii, să experimenteze, să vadă cum e cu binele şi răul, ce e ok să faci şi ce nu sau ce păţeşti dacă faci ceva aiurea. Pentru toate astea de mai sus le mulţumesc mereu alor mei, că m-au lăsat să văd pe propria piele cum e afară.

e un articol pe care îl aveam în draft de ceva vreme, de când au dispărut vreo 2 copii olimpici, la scurtă distanţă de timp, unul după altul şi ai căror părinţi plângeau de sărea cămaşa pe ei şi le promiteau că dacă se întorc acasă nu le vor face nimic puştilor. 

education via shutterstock

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    In general copiii care au avut parinti foarte severi si nu aveau voie sa iasa pana mai tarziu de ora 20, recupereaza atunci cand ajung singuri de capul lor, la facultate. Am avut ocazia sa cunosc personal astfel de cazuri… Colegi de liceu care nu ieseau niciodata cu noi in oras, erau cu berea-n mana mereu prin camin…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.