Am observat o epidemie nouă pe LinkedIn, și anume oamenii care își trec în headline sau în descriere: Keynote Speaker. Ca și cum ar fi o meserie sau cum ai spune: instalator/contabil/dulgher/coach/infleuncer/ keynote speaker. Mă întreb sincer unde se învață. Există un liceu tehnologic? O școală profesională? Dai examen practic? Îți cere cineva să ții un discurs… [mai mult]
E clar că suntem într-o situație maxim de conflictuală, noi, cetățenii, versus stat, versus politicieni ba chiar și versus ăia care nu sunt ca noi. Ceva mocnește, se simte în aer, se vede la parade, se citește pe internet. Am stat și m-am uitat un pic în jurul meu în ultima vreme și am realizat… [mai mult]
Barbara O’Neill vine în România. Și ține seminarii timp de 4 zile, câte 2 pe zi. Pe bani, bineînțeles. Cine este doamna O’Neill? Barbara O’Neill (n. 28 iulie 1953) este o promotoare australiană de medicină alternativă care promovează practici medicale fără fond științific, descrise de către Comisia pentru Reclamații în Domeniul Sănătății din New South Wales ca dezinformare și un risc… [mai mult]
Zilele trecute, prietenul meu Tudor a scris un articol excelent despre cum se vede traficul prin parbrizul unei mașini atunci când vine vorba de noi, cei pe două roți. A vorbit despre atenție, despre unghiuri moarte și despre cum șoferii trebuie să ne „vadă”. Totul perfect adevărat. Însă, ca motociclist, simt nevoia să completez această… [mai mult]
Totul perfect adevărat.
La fel de adevărat este și că genul ăsta de cerebralitate e destul de rar.
La noi e la modă „mi-am.luat motor ca să mă bag”, „nu ai cum sa mergi cu 50 la ora cu asta”, „conservarii vor sa ne omoare”. Mersul cu motorul e un ego-trip, in funcție de cât de mult controlezi acel ego ii vei supraviețui. Sau nu.
În lumea afacerilor moderne, ni se spune constant să ne diversificăm. „Nu-ți pune toate ouăle într-un singur coș”, „Extinde-te pe noi piețe”, „Atrage noi segmente de public”. Dar, în goana după diversificare, multe branduri comit o eroare fatală: își diluează esența până când nu mai înseamnă nimic pentru nimeni. Dacă vrei să înțelegi cum se… [mai mult]
Daca ai fi urmarit si stirile de dupa concertul Metallica din 2019 ai fi aflat ca trupa a donat o gramada de bani pentru spitalul construit de Oana Gheorghiu si Carmen Uscatu. Daca a fost acum la loja VIP, fac pariu ca a fost chiar la invitatia Metallica.
Argument 1. Nu e tocmai asa. Daca esti ascultator sau cantaret de „grele” nu inseamna ca trebuie sa ai treaba numai cu chestiile grele. Vezi multele cover-uri inregistrate chiar de ei, care ies din zona de metal, nu vad nimic in neregula cu colaborari de genul. Chiar si Bruce Dickinson, daca zici ca Maiden e un exemplu bun, s-a jucat putin interpretand Delilah.
Argument 2. De cum parea lumea, tine cont ca au fost multi ca mine care au venit direct de la job, de la corpo. Altii s-au linistit pe masura ce au trecut anii, au aparut copiii, uneori si nepotii, dar a ramas acolo inauntru dragostea pt muzica asta.
Argument 3. Sold out pt ca avem bani. Asta tine de faptul ca venitul mediu a crescut si suntem adulti cu job. Multi ascultatori suntem acum acum la 40+, cu job si venit decent, nu mai suntem pustii faliti din anii 2000. Sold out si pt ca multi au considerat ca e ultima ocazie sa ii mai vedem, au o varsta.
Argument 4. Pretul. Aici e o chestie generala. Preturile au crescut peste tot in lume si au ajuns exagerate si prohibitive. Si eu m-am gandit de mai multe ori daca sa iau sau nu bilete. Cauzele sunt multe, principala cred ca este trendul pornit de Live Nation care organizeaza aproape tot ce e „mare”: fie direct fie prin alte companii pe care le detin, in cazul acesta Emagic. Ceilalti organizatori mai mici care raman se iau dupa trend, dar asta e alta discutie.
Argument extra-BONUS: Pentru aproape toti cei de +40 ani, muzica a insemnat f mult in adolescenta si tinerete, inclusiv pentru cei pe care-i vedem acum in diverse pozitii publice. Nu conteaza daca ne plac sau nu, dar si ei sunt oameni si au avut tinereti in care mult mai multi decat se vede au devorat sute de casete in anii 90. Concertul asta a fost o ocazie sa retraim niste sentimente.
Am o recomandare pentru tine sau pentru cineva apropiat ție, mai ales dacă ai pe undeva, într-un colț de cap, ideea aia de „mi-ar plăcea să învăț ceva nou… dar nu acum”. E vorba de www.scoaladepian.ro și, pentru că prietenii mei sunt mai cool decât prietenii ălorlalți, vă zic că Lena și Ovidelu sunt niște… [mai mult]
Te-ai trezit brusc într-o dimineață, ai deschis Facebook-ul sau un site de știri și te-ai simțit revoltat. „Cum adică avem 7 primării în București? De ce cheltuim miliarde pe șapte rânduri de funcționari?” sau „Cum e posibil să n-avem alegeri în două tururi? E profund nedrept, e antidemocratic!” Ești indignat. Te simți nedreptățit. Simți că… [mai mult]
Am primit un comentariu zilele trecute care suna cam așa: că e „simplu și românește” să dai în cap unui proiect care încearcă să construiască ceva, într-o zonă unde toată lumea doar comentează. Și m-a enervat. Nu pentru că ar fi ceva nou — e una dintre cele mai vechi replici defensive din peisajul nostru… [mai mult]
A reușit prietenul Galoș să arunce cu bățul lung la spițele scurte de pe internet, așa că am zis să îmi aduc și eu umila contribuție subiectului, fiind cumva direct afectat și vizat de topicul de mai sus, trăind de aproape 10 ani încrâncenarea românească împotriva copiilor și părinților. Există un mit național, mestecat cu… [mai mult]
Suntem la coada uniunii europene in orice domeniu, nu doar in ceea ce priveste statisticile expuse de tine. Asadar, acestea nu au nicio legatura cu ideea ca „uram copiii”, ci semnifica doar faptul ca, surpriza, suntem o tara mai putin dezvoltata decat restul din UE.
Also, ignoram cu gratie ca statisticile alea sunt influentate de tigani, cu precadere cele referitoare la mame minore si educatie.
Adica e ok sa dam in romani, dar grija mare sa nu cumva sa vorbim despre cauzele reale, sa nu fim rasisti.
Nu de Lolita ne e frică. Și nici de cercei. Ne e frică de noi. De fiecare dată când apare un personaj ca Lollita Cercel, artificial, exagerat, strident, imposibil de confundat cu un om „real”, reflexul public e același: panică morală, glume nervoase, teorii despre sfârșitul civilizației. „Uite unde am ajuns.” „Ne-a terminat tehnologia.” „Copiii… [mai mult]
Florin
Ei nu sunt functionari, ei sunt autoritatile. Nu sunt slujbasi in folosul comunitatii, sunt Dumnezeii la care trebuie sa ne inchinam. Institutiile statului ( de ex primaria ) nu lucreaza pentru cetateni. Cetatenii lucreaza sa tina in spate ghiftuitii blindati din institutii. Trebuie o resetare organizatorica si de mentalitate. Atat din partea noastra, sa incetam sa fim sclavi cat si a lor, sa coboare din Olimpul institutinal.