Când un copil ajunge să atace cu un cuțit un coleg sau un profesor, într-o școală în care ar trebui să se simtă în siguranță, avem toate motivele să fim revoltați, speriați și să cerem explicații, pentru că vorbim despre fapte grave, despre victime reale și despre situații care nu ar trebui să se întâmple… [mai mult]
La 40 de ani m-am apucat de masterat. Nu, nu e începutul unei glume despre criza vârstei mijlocii. Deși, dacă mă uit în jurul meu în sala de curs, recunosc că uneori pare că am greșit clădirea. Colegii mei au, în mare parte, 22-23 de ani. Eu am aproape dublu. Și tocmai asta mi-a dat… [mai mult]
@alexnicolae We meet again. Efectiv esti spalat pe creier cu libertatea si piata libera, dar nu e de mirare astia ajung manageri prin corporatii :)))
Dupa felul in care mananci cati „i” se pun la „vi” si „fi”, deduc ca traiesti pe afara de ani buni (sper), sunt curios cam ce viata si efectiv ce job avea tanarul ala pt 1200 de euro/luna. Exemplu tau e foarte vag, la inceput suna a munca de ospatar, zici de 3 mese incluse (cati angajatori crezi tu in general ca iti ofera asta?), apoi zici de practica in alta tara deci nu poate fi asta. In fine, ideea e ca ai dat un exemplu foarte particular si de la el l-ai generalizat la vedeti se poate, piata libera care ne arde pe toti dar mai mult pe aia care nu au lins bocancii sa fie promovati manageri.
@Cismaru Pe subiect, a fost o vreme de prin 2018 pana in 2022, cand astia tineri in IT cel putin aveau niste pretentii absolut nesimtite, vedeai oameni cu 2 ani de experienta impartite in 4 joburi, cat de productivi crezi ca erau oamenii aia? Corporatiile au acceptat ca mergea treaba, se tipareau bani cu duiumul, desi daca stateai de vorba la tigara cu cate un manager sau teamlead injurau in barba ca erau prea mercenari, nici nu se uitau la conditiile de munca, perspective, colegi, tehnologii, nu, tot ce conta era ca auzeau tovarasii la bere cu salarii mai mari. Acum s-a inversat situatia, mai mult a venit si AI si i-au mai calmat.
Mă uit în ultima vreme la fi-mea cum descoperă muzică pe care eu am ajuns, la un moment dat, să o consider aproape expirată. Nu pentru că ar fi fost vreodată proastă, Doamne ferește, ci pentru că am crescut cu ea, am auzit-o de sute de ori, am ascultat-o la radio, pe casete, pe CD-uri,… [mai mult]
Am avut o revelatie cand am reascultat Metallica acum cativa ani din flac uri pe niste monitoare in ear decente. Desi cunoasteam f bine Metallica, am constatat cat de mult am pierdut pana atunci din cauza echipamentului mediocru.
Alte revelatii am avut o data cu reascultarea multor piese pe unele canal de reactii, (vezi The Charismatic Voice, dar si altele). E altceva cand vezi oameni cu pregatire muzicala dar si sensibiitate personala – iarasi constati cate nuante sau chiar lucruri esentiale nu ai vazut (auzit, simtit) pana atunci.
Știți de unde vine frica? Din lipsa perspectivei de control. Cred că asta e una dintre marile probleme ale părinților de azi. Nu știm ce va fi și, pentru că nu știm, ne speriem. Nu știm ce meserie vor avea copiii noștri. Ba chiar mai rău, nu știm dacă meseriile pe care le avem noi… [mai mult]
Frica este lipsa perspectivei de control, dar frica este și bună, te ține alert. Confortul tinde să îți adoarmă simțurile sub o pilotă moale. Și eu am o meserie de 25 de ani, care nu va mai exista poate în nici 10 ani. Dar, spre deosebire de soție, sunt mult mai încrezător că ai noștri copii se vor descurca, pentru că știu cum i-am crescut și încep să văd ce pot. Și pot enorm de multe. Au și avantajul tinereții, și susținerea noastră.
O dată pe an fugim de acasă câteva zile, fără copil, fără laptopuri, fără taskuri rezolvabile pe telefon, siguri în cască. Măcar 1000 de kilometri, anul trecut au fost 1600, anul ăsta 1400. Ține și loc de terapie și de relaxare și de toate. Avantajul pe care ți-l dă motocicleta este că viziera căștii are… [mai mult]
Există un test simplu pentru orice lege: dacă îi schimbi numele celui pe care pretinde că îl vizează, mai pare o idee bună? Dacă răspunsul este nu, atunci nu discutăm despre legislație. Discutăm despre răzbunare politică împachetată în Monitorul Oficial. Toată dezbaterea despre modificarea legislației ANI și situația Mirabelei Grădinaru este purtată aproape exclusiv prin… [mai mult]
Există un tip de articol care apare inevitabil după o anumită vârstă, clișeisticul articol care trebuie să conțină musai: „Cele 40 de lecții învățate la 40 de ani.”„Ce m-a învățat viața până la 40 de ani.” „Lucrurile pe care mi-aș fi dorit să le știu mai devreme.” Nu e unul dintre acele articole, pentru că n-am… [mai mult]
Am observat o epidemie nouă pe LinkedIn, și anume oamenii care își trec în headline sau în descriere: Keynote Speaker. Ca și cum ar fi o meserie sau cum ai spune: instalator/contabil/dulgher/coach/infleuncer/ keynote speaker. Mă întreb sincer unde se învață. Există un liceu tehnologic? O școală profesională? Dai examen practic? Îți cere cineva să ții un discurs… [mai mult]
E clar că suntem într-o situație maxim de conflictuală, noi, cetățenii, versus stat, versus politicieni ba chiar și versus ăia care nu sunt ca noi. Ceva mocnește, se simte în aer, se vede la parade, se citește pe internet. Am stat și m-am uitat un pic în jurul meu în ultima vreme și am realizat… [mai mult]
Ei nu sunt functionari, ei sunt autoritatile. Nu sunt slujbasi in folosul comunitatii, sunt Dumnezeii la care trebuie sa ne inchinam. Institutiile statului ( de ex primaria ) nu lucreaza pentru cetateni. Cetatenii lucreaza sa tina in spate ghiftuitii blindati din institutii. Trebuie o resetare organizatorica si de mentalitate. Atat din partea noastra, sa incetam sa fim sclavi cat si a lor, sa coboare din Olimpul institutinal.
Barbara O’Neill vine în România. Și ține seminarii timp de 4 zile, câte 2 pe zi. Pe bani, bineînțeles. Cine este doamna O’Neill? Barbara O’Neill (n. 28 iulie 1953) este o promotoare australiană de medicină alternativă care promovează practici medicale fără fond științific, descrise de către Comisia pentru Reclamații în Domeniul Sănătății din New South Wales ca dezinformare și un risc… [mai mult]
alexnicolae
@N partea buna e ca nu conteaza ce cred sau ce crezi. Realitatea nu tine cont de pareri. E posibil sa fie mediul diferit dar tinerii din jurul meu sunt mai ok decat cum erau tinerii in trecut. Mai educati, mai harnici si au mai multe ocazii sa lucreze pe bani mai multi decat in trecut. Singura problema, paradoxal, e datorata faptului ca le e mult mai usor decat in trecut asa ca nu sunt presati sa ia decizia sa lucreze. Care nu e neaparat un lucru rau.
Daca te simti bine poti sa iti pastrezi in continuare tonul negativ dar nu inteleg la ce te ajuta.