andreiu

De ce fugim de tineri?

La 40 de ani m-am apucat de masterat. Nu, nu e începutul unei glume despre criza vârstei mijlocii. Deși, dacă mă uit în jurul meu în sala de curs, recunosc că uneori pare că am greșit clădirea. Colegii mei au, în mare parte, 22-23 de ani. Eu am aproape dublu. Și tocmai asta mi-a dat… [mai mult]

MosGerila

Da si nu… tine si de seriozitatea firmei, dar si de cea a „materialului”. Ca fost „mentor” in programe de crestere a tinerelor talente (aici, in Romania), pot sa spun ca in ultima vreme pretentiile majoritatii tinerilor sunt exagerate.
1. Cei care au participat la un program organizat acum 4 ani au primit dupa 2 ani de training oferte financiare decente pentru entry-level. Doar 2 din 10 au acceptat – nu par nemultumiti, probabil salariul a crescut in functie de realizari, asa cum li s-a promis. Cei care au refuzat aveau vise gen salarii de pornire aproape cat ale noastre (care nu sunt tocmai mici). Aparent, generatia de acum vrea beneficii imediate. Pacat ca nu realizeaza ca nu prea au ce sa ofere (profesional vorbind, evident).
2. Imi amintesc de un alt program (acum 10 ani), tot de 2 ani, unde rata de retentie a fost semnificativ mai mare (peste 50%), dar majoritatea „cursantilor” au plecat dupa aproximativ 2 ani, cand au acumulat un pic de experienta. Ceea ce e OK, zic eu (era alta firma, te cam plafonai dupa cativa ani petrecuti acolo).

Disclaimer: Nu sunt trainer profesionist sau HR, cele descrise mai sus sunt experiente personale (a se citi „programe de mentorat bagate pe gat cu forta”).

marius

E o discutie complexa, dar vreau sa „demontez” cateva lucruri

companiile se plâng că nu găsesc oameni. – asta nu inseamna ca nu gasesc.

Cateodata e adevarat, dar cateodata gasesc dar sunt prea scumpi – ceea ce inseamna ori ca businessul in sine nu are baze solide daca nu isi permite forta de munca. Ori, problema pleaca de la stat care concureaza incorect cu privatul, dand salarii mari, (iar statul avand datorii enorme, pe care un privat nu le-ar putea acumula.)

mai știm să creștem oameni? – da, dar costa. De multe ori, poate de cele mai multe ori, ce au invatat acei tineri in facultate nu prea are relevanta, si ai nevoie de un an ca sa duci acel om unde trebuie. Cine are acest timp ?

să-l tratăm suficient de bine încât să nu-și dorească să plece. – aceeasi problema cu statul care ofera mai mult.

Au fost cateva discutii f interesante in podcastul Friendly Fire despre problema asta, poate stii cumva sa ii ceri lui Gemini sa sape prin videoclipurile din canal, vei gasi multe explicatii, tu te duci catre aspectul moral al problemei, insa in spate sunt probleme pur economice.

andreiu

Muzica nu expiră

Mă uit în ultima vreme la fi-mea cum descoperă muzică pe care eu am ajuns, la un moment dat, să o consider aproape expirată. Nu pentru că ar fi fost vreodată proastă, Doamne ferește, ci pentru că am crescut cu ea, am auzit-o de sute de ori, am ascultat-o la radio, pe casete, pe CD-uri,… [mai mult]

Marius

Am avut o revelatie cand am reascultat Metallica acum cativa ani din flac uri pe niste monitoare in ear decente. Desi cunoasteam f bine Metallica, am constatat cat de mult am pierdut pana atunci din cauza echipamentului mediocru.

Alte revelatii am avut o data cu reascultarea multor piese pe unele canal de reactii, (vezi The Charismatic Voice, dar si altele). E altceva cand vezi oameni cu pregatire muzicala dar si sensibiitate personala – iarasi constati cate nuante sau chiar lucruri esentiale nu ai vazut (auzit, simtit) pana atunci.

andreiu

Știți de unde vine frica? Din lipsa perspectivei de control!

Știți de unde vine frica? Din lipsa perspectivei de control. Cred că asta e una dintre marile probleme ale părinților de azi. Nu știm ce va fi și, pentru că nu știm, ne speriem. Nu știm ce meserie vor avea copiii noștri. Ba chiar mai rău, nu știm dacă meseriile pe care le avem noi… [mai mult]

Kronwurst

Frica este lipsa perspectivei de control, dar frica este și bună, te ține alert. Confortul tinde să îți adoarmă simțurile sub o pilotă moale. Și eu am o meserie de 25 de ani, care nu va mai exista poate în nici 10 ani. Dar, spre deosebire de soție, sunt mult mai încrezător că ai noștri copii se vor descurca, pentru că știu cum i-am crescut și încep să văd ce pot. Și pot enorm de multe. Au și avantajul tinereții, și susținerea noastră.

andrei

si din aia 18% mai mult de jumatate sunt tinuti de parinti acasa, benevol

andreiu

Crâmpeie de România fascinantă și eternă

O dată pe an fugim de acasă câteva zile, fără copil, fără laptopuri, fără taskuri rezolvabile pe telefon, siguri în cască. Măcar 1000 de kilometri, anul trecut au fost 1600, anul ăsta 1400. Ține și loc de terapie și de relaxare și de toate. Avantajul pe care ți-l dă motocicleta este că viziera căștii are… [mai mult]

andrei

de 18 lei iei un Gyros Pita de la omv si e mai mult decat decent

andrei

bineinteles ca stii mai bine decat mine, doar erai in autocarul ala de la rupea cu bosorogi decrepiti, aia 3, din care unu gras cat un rinocer nemultulumiti ca e taxa de intrare si cu jegosu ala cu camasa bleumarin de sofer de dacos care sufla in fluierele de la magazinul de suveniruri.

andreiu

Când faci o lege pentru un singur om, s-ar putea să o faci, de fapt, împotriva tuturor

Există un test simplu pentru orice lege: dacă îi schimbi numele celui pe care pretinde că îl vizează, mai pare o idee bună? Dacă răspunsul este nu, atunci nu discutăm despre legislație. Discutăm despre răzbunare politică împachetată în Monitorul Oficial. Toată dezbaterea despre modificarea legislației ANI și situația Mirabelei Grădinaru este purtată aproape exclusiv prin… [mai mult]

cetatean

Legile oamenilor sunt facute pentru atei.

andreiu

Pandemia de validări nesolicitate: cum am ajuns să transformăm un context într-o profesie.

Am observat o epidemie nouă pe LinkedIn, și anume oamenii care își trec în headline sau în descriere: Keynote Speaker. Ca și cum ar fi o meserie sau cum ai spune: instalator/contabil/dulgher/coach/infleuncer/ keynote speaker. Mă întreb sincer unde se învață. Există un liceu tehnologic? O școală profesională? Dai examen practic? Îți cere cineva să ții un discurs… [mai mult]

andreiu

De unde atâta ură între români. Și atâta ură pe statul român.

E clar că suntem într-o situație maxim de conflictuală, noi, cetățenii, versus stat, versus politicieni ba chiar și versus ăia care nu sunt ca noi. Ceva mocnește, se simte în aer, se vede la parade, se citește pe internet. Am stat și m-am uitat un pic în jurul meu în ultima vreme și am realizat… [mai mult]

Florin

Ei nu sunt functionari, ei sunt autoritatile. Nu sunt slujbasi in folosul comunitatii, sunt Dumnezeii la care trebuie sa ne inchinam. Institutiile statului ( de ex primaria ) nu lucreaza pentru cetateni. Cetatenii lucreaza sa tina in spate ghiftuitii blindati din institutii. Trebuie o resetare organizatorica si de mentalitate. Atat din partea noastra, sa incetam sa fim sclavi cat si a lor, sa coboare din Olimpul institutinal.

andreiu

Barbara O’Neill vine în România. Țara în care orice poate fi tratat, mai puțin prostia

Barbara O’Neill vine în România. Și ține seminarii timp de 4 zile, câte 2 pe zi. Pe bani, bineînțeles. Cine este doamna O’Neill?   Barbara O’Neill (n. 28 iulie 1953) este o promotoare australiană de medicină alternativă care promovează practici medicale fără fond științific, descrise de către Comisia pentru Reclamații în Domeniul Sănătății din New South Wales ca dezinformare și un risc… [mai mult]

Anne

Rectific, am confundat-o cu dr Ellie Phillips datorita asemanarii fizice.

Anne

Wow, eu credeam ca e medic stomatolog mai atipic. Oricum nu mi-a placut niciodata „protocolul ei”, ba chiar a sustinut ca o persoana cu Down pe care nu a cunoscut-o personal a reusit, urmand protocolul ei, sa isi regenereze osul la dintii din fata, pe care dentistii de dinainte ii spusesera ca e pierdut 50% si ca tre sa isi scoata incisivii inferiori. A folosit „estimonialul” mamei fetei cu Down si niste poze click bait. Sa ne intelegem: regenerarea oasoasa fara interventie chirurgicala e ceva rar spre imposibil, ar fi fost o inovatie medicala, deci mi-a atras atentia acel clip. Ca sa vad ca era un bullshit ordinar, plin de minciuni.

andreiu

Atenție la motocicliști. Partea a II-a: Perspectiva din cască. Regula secundei de ezitare

Zilele trecute, prietenul meu  Tudor a scris un articol excelent despre cum se vede traficul prin parbrizul unei mașini atunci când vine vorba de noi, cei pe două roți. A vorbit despre atenție, despre unghiuri moarte și despre cum șoferii trebuie să ne „vadă”. Totul perfect adevărat. Însă, ca motociclist, simt nevoia să completez această… [mai mult]

Radu

Totul perfect adevărat.
La fel de adevărat este și că genul ăsta de cerebralitate e destul de rar.
La noi e la modă „mi-am.luat motor ca să mă bag”, „nu ai cum sa mergi cu 50 la ora cu asta”, „conservarii vor sa ne omoare”. Mersul cu motorul e un ego-trip, in funcție de cât de mult controlezi acel ego ii vei supraviețui. Sau nu.