De ce fugim de tineri?
La 40 de ani m-am apucat de masterat. Nu, nu e începutul unei glume despre criza vârstei mijlocii. Deși, dacă mă uit în jurul meu în sala de curs, recunosc că uneori pare că am greșit clădirea. Colegii mei au, în mare parte, 22-23 de ani. Eu am aproape dublu. Și tocmai asta mi-a dat… [mai mult]
E o discutie complexa, dar vreau sa „demontez” cateva lucruri
companiile se plâng că nu găsesc oameni. – asta nu inseamna ca nu gasesc.
Cateodata e adevarat, dar cateodata gasesc dar sunt prea scumpi – ceea ce inseamna ori ca businessul in sine nu are baze solide daca nu isi permite forta de munca. Ori, problema pleaca de la stat care concureaza incorect cu privatul, dand salarii mari, (iar statul avand datorii enorme, pe care un privat nu le-ar putea acumula.)
mai știm să creștem oameni? – da, dar costa. De multe ori, poate de cele mai multe ori, ce au invatat acei tineri in facultate nu prea are relevanta, si ai nevoie de un an ca sa duci acel om unde trebuie. Cine are acest timp ?
să-l tratăm suficient de bine încât să nu-și dorească să plece. – aceeasi problema cu statul care ofera mai mult.
Au fost cateva discutii f interesante in podcastul Friendly Fire despre problema asta, poate stii cumva sa ii ceri lui Gemini sa sape prin videoclipurile din canal, vei gasi multe explicatii, tu te duci catre aspectul moral al problemei, insa in spate sunt probleme pur economice.
MosGerila
Da si nu… tine si de seriozitatea firmei, dar si de cea a „materialului”. Ca fost „mentor” in programe de crestere a tinerelor talente (aici, in Romania), pot sa spun ca in ultima vreme pretentiile majoritatii tinerilor sunt exagerate.
1. Cei care au participat la un program organizat acum 4 ani au primit dupa 2 ani de training oferte financiare decente pentru entry-level. Doar 2 din 10 au acceptat – nu par nemultumiti, probabil salariul a crescut in functie de realizari, asa cum li s-a promis. Cei care au refuzat aveau vise gen salarii de pornire aproape cat ale noastre (care nu sunt tocmai mici). Aparent, generatia de acum vrea beneficii imediate. Pacat ca nu realizeaza ca nu prea au ce sa ofere (profesional vorbind, evident).
2. Imi amintesc de un alt program (acum 10 ani), tot de 2 ani, unde rata de retentie a fost semnificativ mai mare (peste 50%), dar majoritatea „cursantilor” au plecat dupa aproximativ 2 ani, cand au acumulat un pic de experienta. Ceea ce e OK, zic eu (era alta firma, te cam plafonai dupa cativa ani petrecuti acolo).
Disclaimer: Nu sunt trainer profesionist sau HR, cele descrise mai sus sunt experiente personale (a se citi „programe de mentorat bagate pe gat cu forta”).