Aflu în seara asta că doi prieteni de la Brăila nu îşi mai vorbesc, sunt certaţi şi s-au porcăit ca la uşa cortului din nu ştiu ce motiv copilăresc dar cu implicaţii sensibil profunde şi aparent iremediabile. Cam ca atunci când aveam 10 ani şi declaram ură eternă celui care nu ne lăsa să dăm o tură de bloc cu bicicleta lui.
În fine, îs oameni mari şi sper să le treacă repede.
Tipul care mi-a dat vestea marii scindări era un pic uimit de decizia lor şi încerca să găsească o explicaţie logică. I-am răspuns simplu: au prea mult timp liber şi nu au ce face cu el! Din moment ce în Brăila faci 10 minute de la job acasă, ai ziua liberă de la 6 pană seara târziu. Trebuie să ocupi timpul cu ceva. Dacă nu ai cu ce, cauţi, inventezi şi trebuie să iasă ceva. Cred că se aplică teoria şi în alte oraşe.
La un moment dat, nu mai ţin minte contextul, mă întreba bunică-mea cum mă înţeleg cu vecinii. I-ar răspuns că nici nu-i cunosc, nu am interacţionat vreodată cu ei şi chiar nu ştiu ce e de capul lor. A rămas un pic surprinsă, ea fiind o membră activă în comunitatea de vecini de pe strada unde stă. Cu tabieturi bine înrădăcinate, gen cafele dimineaţa, un small talk la prânz şi sinteza zilei seara. Cumva e ok, pentru că după ce treci de o vârstă şi te pensionezi simţi nevoia de socializare cumva.
Dar atunci când pleci dimineaţa la 8 spre muncă, faci o oră până acolo, seara pleci de la muncă pe la 6 jumate-7, încă o oră spre casă, asta dacă nu cumva faci un ocol prin oraş de-o bere, ajungi seara la 8 înapoi acasă, tot ce vrei e un duş şi somn. Nu dai doi bani că vecinul de palier şi-a spalat oglinda din baie.
Cu atât mai mult, nu stai sa despici vreun fir de păr în 14 pentru că ţi s-a părut ca Gigi ti-a aplicat privirea numărul 2, acum vreo 3 săptămâni, pe la 4 dimineaţa, după ce bause 10 beri. Serios acum, când nu ai ce face te apuci de inventat idei? Nu mai bine vă folosiţi timpul liber pentru ceva constructiv?
