Unde ne simţim "acasă"?

Articol din categoria: andreiu


De ceva vreme încoace, ori de câte ori plec pentru câteva zile din Bucureşti, pe drumul spre întoarcere devin din ce în ce mai nerăbdator să ajung, parcă ies din letargie, inima îmi bate mai tare, pupilele mi se dilată şi mă simt ca Fram în drumul său spre polul nord.
Chestia asta am realizat-o de Craciun, când am mers acasa la Brăila. Da, toate bune şi frumoase, primire călduroasă şi mofturi făcute. Dar nu eram acasa…eram doar în locul copilăriei mele. Abia aşteptam să mă întorc în Bucureşti, acasă. Cu greu am acceptat că Brăila începe să devină doar „locul unde am copilărit şi casa părinţilor noştri”, după cum bine mi-a spus la un moment dat Andrei.

Voi, cei plecaţi de acasă de multă vreme, unde vă simţiţi acasă? În oraşul de baştină sau în cel adoptiv?


Foto

 

5 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Buna intrebare 🙂 Mama se sperie de fiecare data cand spun ca ma intorc acasa (in Bucuresti) si prefera sa schimbe repede subiectul.

    Locul unde ma simt acasa depinde de stari. Ma simt acasa in Bucuresti aproape in cea mai mare parte a timpului, pentru ca m-a prins tare ritmul lui alert si la ai mei lucrurile parca nu se misca, parca totul e prea asezat

    Dar de fiecare data cand vreau protectie sau ma simt pierduta cu energia si vreau sa ma regasesc si sa imi iau timp pentru mine, ma simt acasa in locul unde am copilarit, la mama si la tata, care inca ma vad copil 🙂

  2. #2 Comentariu nou

    Da, si pentru mine „acasa” e o notiune destul de relevanta. Bucurestiul a devenit casa mea adoptiva si aici petrec cel mai mult timp, aici mi-am creat practic o noua viata, clar mult mai independenta decat cea dinainte si multumitoare, pot sa zic. Acasa la ai mei va fi mereu un loc de regasire, pentru ca intotdeauna ne vom simti mai protejati si alintati in cadrul familie 🙂

  3. #3 Comentariu nou

    abia astept sa spun ”ma duc acasa” atunci cand iau avionul spre Paris 🙂

  4. #4 Comentariu nou

    Exact senzaţia pe care o descrii o am şi eu şi o am deja de mulţi ani, aşa încât am acceptat şi m-am obişnuit că acasă e în Bucureşti.
    E drept că, atunci când merg în locul unde am copilărit, spun că mă duc „acasă”, dar asta nu schimbă faptul că acasă e deja aici, în oraşul adoptiv…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.