Una cu oameni, câini și mâncare

De când avem potaia franceză, care a fost răcit și îi curgeau mucii la ca copiii sugari de am râs maxim de el,  am fost pus față în față cu tot felul de oameni. Nu zic de oamenii de pe net, zic de oamenii offline, ăia de care dai pe stradă.

Oameni care îl mângâie, oameni care se sperie de el, oameni care sunt indiferenți. Toți sunt ok, e problema fiecăruia cum reacționează, nu mă deranjează cu absolut nimic.

Însă cei mai enervanți sunt ăia care atunci când văd câinele vor repede să-i dea ceva de mâncare.

Covrig, covridog, plăcintă, pâine, piftie de calamar, pate din inimă de cangur, friptură de pinguin, indiferent ce are omul la îndemână se oferă să-i ofere și câinelui ( se oferă să-i ofere e acceptat? cred că da).

Știu că e milog și că ar mânca întruna, dar faptul că e gras ca un godac trădează faptul că e hrănit.

Și are minim două mese pe zi. Consistente. Uneori mai consistente decât ale mele.  Și cred că e valabil pentru toți câinii cu stăpân.

Așa că vă rog eu, când vedeți un câine care vă place pe stradă, prin vecini, când mergeți în parc sau în vizită undeva, mângâiați-l, scărpinați-l pe spate, pe burtă, sub barbă, dar nu-i dați de mâncare.

13

One Response

  1. Crisia
    January 8, 2016

Write a response