Tipuri de stăpâni de câini

A. „- e băiat? -da!-vă rog să îl puneți în lesă, pentru că se va repezi la al meu! – [insert nume idiot de câine] al meu? Vai, niciodată!”.

Imediat câinele se repede la al meu, iese scandal, javra opusă ia niște picioare în dinți ca să se retragă, stăpânul zice că nu știe ce l-a apucat, că e pâinea lui dumnezeu. Fără excepție tot ce înseamnă canish sau bishon sau alte rase de mopuri albe și pufoase. Cei mai agresivi câini, fără discuție.

B. „nu vă supărați, vă dau un sac de caca? – ah, da, i-am uitat acasă/am rămas fără/alte scuze”

Bineînțeles că nu avea nici o intenție să strângă după câine, dar de rușine se mai apucă și mai adună. Probabil tot ei sunt cei care se plâng de oameni, civilizație și alte truisme d-astea civice, care să demonstreze cât de implicați sunt ei.

C. cei care insistă să își lase câinele să socializeze cu al tău. Chiar dacă tu pleci cu câinele mai departe, el îl lasă tot mai liber în lesă și vine după câinele tău. E mișto, dar nu prea, mai ales când al tău câine are de rezolvat niște chestii fiziologice și îl miroase alt câine în zone nu prea însorite.

Bulldogul nostru, așa maltratat cum e, e un câine cuminte. Nu e agresiv, l-am învățat de mic să fie sociabil cu alți câini, habar nu are să muște sau să fie rău. Maximul de agresivitate îl atinge când sună interfonul și latră de vreo 2 ori. Nu îl las liber în spații aglomerate, am grijă să strâng după el, dar nu pot tolera alte javre care își lasă câinii să facă tot ce vor, că na, sunt simple suflete.

Susțin introducerea de amenzi mari pentru stâpânii care nu strâng după câini, sunt de părere că noi doar de frică putem fi civilizați. Și de multe ori, se vede clar că e adevărat mitul care spune că animalul împrumută din comportamentul stăpânilor.

 

12

No Responses

Write a response