La cât timp e ok să-ţi schimbi job-ul?

Articol din categoria: andreiu

Am tot avut discuții cu tot felul de oameni despre alți oameni care fie sunt la un job de peste 5 ani, fie își schimbă locul de muncă la maximum 2 ani. Și părerile sunt, bineînțeles, împărtțite, așa cum este și normal să fie într-o democrație condusă cu mână de fier.

Unii spun despre cei care stau peste 5 ani la un job că sunt comozi și nu aspiră la mai mult, sunt fricoși și nu vor să iasă din spațiul lor de confort.

Alții spun despre cei care schimbă locul de muncă la mai puțin de 2 ani că nu sunt serioși și că nu se poate pune bază pe ei la proiectele long-term.

Eu mă aflu undeva între tabere, pentru că am schimbat câteva locuri de muncă de-a lungu vremilor, în ultimii 5 ani nicioadată sub 1 an dar nici pest 5 ani.  E normal să vrei mai mult, să cauți să te duci spre mai sus și spre mai bine, cel puțin până la 30 de ani.

Eu sunt de părere că este în regulă să îți schimbi locul de muncă atunci când nu te mai duci cu plăcere și cu tragere de inimă. În momentul în care mersul la serviciu devine o povară (da, știu, pentru toți e o povară) cred că deja ceva s-a rupt și nu vei mai putea niciodată să găsești motivația necesară pentru a face lucrurile să meargă așa cum ar trebui.

Păreri?

Mergem pe filosofia comunistă a constanței și stabilității, pentru a fi sigur de locul de muncă sau riscăm și căutăm ceva mai bun mereu?

job via shutterstock

 

14 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    semnalul de alarmă este în momentul în care te trezești dimineața și iți spui „iar tre să mă duc la retardații aia…”
    doar pentru că stau la un loc muncă 5, 6, 7 ani nu înseamnă că sunt comod. poate am găsit acolo provocarile de care am nevoie. în 5 ani se pot întâmpla multe: îmi crește salariul, sunt promovat, apar provocări noi.

  2. #2 Comentariu nou

    Exemplul personal:
    1. Firma P – 1.2 ani – plecat pentru ca firma nu mai avea lucrari in oras.
    2. Firma O – 1.9 ani – plecat pentru ca nu mai imi placea jobul
    3. Firma E – 7luni – plecat pentru ca am primit o oferta mult mai buna financiar, ca timp si pozitie
    4. Firma T – 3 ani – job pe contract si s-a terminat contractul
    5. Firma O – revenit la nr. 2 pe o pozitie mai buna.
    Eu vad jobul ca un contract pe perioada determinata intre angajat si firma. Perioada poate fi pe o lucrare, 2, 3. Nu consider nimic definitiv si sunt deschis la propuneri. In functie de avantajele propunerii fata de situatia existenta decid.

  3. #3 Comentariu nou

    mi se pare corect

  4. #4 Comentariu nou

    Am aproape 30 de ani si sunt la al patrulea angajator. Am inceput la o agentie de comunicare, unde am invatat ce inseamna exploatarea angajatului, apoi am lucrat intr-o companie de telecom, unde am aflat care-mi sunt limitele rabdarii si calmului.
    Am ajuns in IT in banca(ING). Am ramas acolo 6 ani, schimbandu-mi ocupatia cam la fiecare 2 ani, sfarsind prin a pleca pentru ca nu mai vroiam sa cresc in directiile care mi se deschideau acolo. A fost o alegere personala, nicidecum un blocaj. Am plecat cu inima indoita pentru ca am invatat acolo tot ce stiu azi, va ramane probabil angajatorul meu de suflet, dar profesional nu mai era locul meu.
    La actualul angajator (IBM) am ajuns anul trecut si planuiesc sa mai stau cativa ani, exact atat timp cat voi avea ce invata.
    De fapt asta e cheia care imparte romanii in doua:
    1. Cei care sunt dispusi sa traga si sa invete vor schimba la 2-3-5 ani, care vor sa invete (si implicit, sa creasca) si sunt dispusi sa sacrifice nervi si propriul timp liber uneori pentru asta.
    2. Cei care se multumesc cu ce au si tin cu dintii de un scaun. Din lene as zice, pentru ca am vazut oameni inteligenti facand asta si oameni fara un IQ de speriat, dar foarte muncitori si ambitiosi care dicteaza directii in companii.

  5. #5 Comentariu nou

    Daca stai 5 ani si n-ai avut modificari de salariu si pozitie, e clar ca esti comod (parerea mea)..te multumesti cu putin si nu vrei decat sa iei la final de luna salariul ala. Sunt persoane construite in acest fel, care au propria filozofie de viata, dar cine suntem noi sa-i judecam!? Cum eu sunt mai rebela, aveam tendinta de a-i judeca pe cei din jur ca se multumesc cu putin si nu vor ceva mai mult de la viata..mi-am dat seama ca-mi irosesc timpul degeaba si cel mai bine e sa-ti vezi de propriul drum.

    Daca stai prea putin nu inseamna ca nu te adaptezi, ci pot aparea nepotriviri de caracter..la mine a fost asa: 1 an, 3 ani, 8 luni si 4 luni (la ultimul job dandu-mi seama ca oamenii au facut fals in acte, au semnat demisia „mea„ cu semnatura „mea„, ca sa nu mai plateasca la stat taxe..si eu mergeam la job stiind ca sunt angajata acolo)…eu imi doresc mult mai mult decat ce imi poate oferi o companie, asa ca de 4 ani sunt pe cont propriu si incerc sa dezvolt o echipa.

  6. #6 Comentariu nou

    Io sunt la aceeasi firma de 10 ani, timp in care am schimbat 5 posturi, mai bune sau mai rele (a depins de moment). Acum tot incerc sa plec, insa nu gasesc ceva care sa se potriveasca cu experienta mea si cu cerintele, bineinteles.
    Fratilor, ce aveti toti cu 30 de ani? E o bariera psihologica, se intampla ceva specific la 30 de ani? Io ma vad mult mai apta si matura acum, la 31 decat la 25.
    Apoi, ma bate gandul sa ma apuc de alta facultate, sa ma reprofilez, sa o iau de la zero in alt domeniu. De ce ar trebui sa fie totul clar pana la 30?!

  7. #7 Comentariu nou

    Pfuiii! Da câtă dinamică şi spirit antreprenorial. Pentru unii este job faptul că fac o campanie FB pentru şaormăria din colţ sau instalează un WP.
    Exemplul meu e nasol. M-am ratat conştient totuşi. Fac cât de curând 10 ani pe acelaşi post, în aceeasi poziţie. Şi da, aloc din timpul de serviciu proiectelor personale ba chiar cititului de blog-uri, ceea ce nu mă califică ca fiind leneş, comod sau lipsit de provocări. Mie personal nu îmi place nici un sistem de etichetare in funcţie de anii de muncă, hobby-uri şi alte afinităţi. Cred că-i important să ştii să faci ceva foarte bine. Ştiu fraierici mici crescuţi într-o fi(e)rmă de familie sau care nu plăteşte bine. Îl face pe Gheo director şi la plecare, în altă firmă Gheo nu face faţă. Habar nu are cu ce se mănâncă şi ar trebui să devina un simplu gestionar de magazie, dar nu mai poate că-i director.
    Mai luaţi în calcul şi faptul că doar în marile oraşe şi în capitală există o dinamică a pieţei care să îţi permită mutări rapide si multe.
    Dă cineva o tură prin Vrancea, Bacău, Iaşi etc.?

  8. #8 Comentariu nou

    Iti schimbi jobul, cand gasesti ceva mai bun. Nu va dati demisia inainte de a avea un backup.
    E mai bine sa ai stres 8 ore… si un stomac plin, spatele intolit, plus bani de cheltuit pe prostii.

  9. #9 Comentariu nou

    Eu am in firma asta unde lucrez deja 1 an jumate. Am mai lucrat in callcenter, am lucrat si ca operator de date si copywriter pentru o firma din SUA (nu a mers din cauza orelor de program proaste). Nu e the best thing, dar in momentul de fata pentru a face un pic de experienta si sa pun ceva pe CV-ul ala e buna.
    Nu zic ca aici nu am avut oportunitati sa avansez, ca as manca rahat. Dar daca nu ma simt in stare si confortabila sa fac un anume pas, nu il fac. Habar n-am cat voi sta aici, insa acum imi e bine. si ma gandesc la acum pentru ca inca sunt tanara.

  10. #10 Comentariu nou

    Intotdeauna trebuie sa nu te multumesti cu putin. Atunci cand lucrezi la o firma, evoluezi si inveti multe, insa la un moment dat apare momentul de stagnare. In acel moment simti ca poti mai multi si decizi sa-ti deschizi propria afacere, eu unul asa gandesc.

  11. #11 Comentariu nou

    Am tot citit comentariile si un pic am prins la zîmbet. E atît fe nasol cînd auzi ca „asta nu e serioasa ca schimbă jobul din 2 in 2 ani”. Acum nu am ce sa zic ca da am tot schimbat postul de munca mereu cu gîndul ca pot fi mai bună. La 32 de ani – 6 posturi de lucru. Nu va mi-ar parea rău dar la țară e c-am nasoală treaba. Totusi nu înțeleg de ce as sta pe un fotoliu 30 de ani si sa nu avansez nici intr-un fel? De gura lumii sau de incertudinea ca nu am sa fac față ! Altfel chiar nu îmi explic. Acum chiar ca nu îmi pare rău de alegerile făcute. Sa moară lumea de necaz!

    • #12 Comentariu nou

      i feel you so very good :))

  12. #13 Comentariu nou

    In 3 ani de cand lucrez, acum, sunt la al 4 le-a job.
    Nu am depasit un an la nici unul.
    Nu cred ca e de rau sa-ti schimbi joburiile, nu-ti mai convine, pleci. Simplu.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.