Taximetrişti, comunişti şi locuitul la comun

Citeam asta la Răzvan mai devreme şi mi-am amintit de un episod petrecut într-un taxi prin Brăila.

Vara lui 2011, vreo 4 după-amiaza, o căldură de se topea asfaltul. Să nu merg prin soare până acasă, iau un taxi, sperând la ceva aer condiţionat. M-am ales doar cu un geam deschis, dar na, bun şi ăla, decât nimic şi un taximetrist bătrânel, care nu deschidea gemurile că se făcea curent. Mergem ce mergem şi oprim la un semafor. Diametral opus în intersecţie se construia o vilă, taximetristul aruncă o privire construcţiei şi trânteşte replica de aur:

-“uite dom-le, ce îi trebuie lu ăsta atâta casă? Eu dacă aş fi primar, aş mai băga o familie, două de tineri să stea cu el”

Când aud asta, rămân vreo 15-20 de secunde fără replică, apoi îi spun că poate omul ăla a muncit nişte ani sau a făcut vreun credit mare ca să reuşească să ridice casa aia.

Discuţia s-a încheiat cu o a doua replică a taximetristului :” lasă dom-le, că n-ar muri dacă ar mai lua pe cineva să stea acolo! Pe vremea lui Ceauşescu stăteau şi câte 5 familii într-o casă mare şi n-a murit nimeni din trăitul la comun!”

Mai zi-i ceva nostalgicului.

14

2 Responses

  1. d
    February 21, 2013
  2. Pamfletarul
    February 20, 2013

Write a response