Suntem învăţaţi să trăim la mica ciupeală

Constat că avem inoculată gândirea de vânătoare, de pedeapsă şi stat la pândă. Încă din şcoală am fost trataţi aşa. Exact când aveai o zi proastă şi nu te pregăteai pentru importanta lecţie de [insert class here] erai scos la tablă. Nu ştiai?
-Ahaa!! Te-am prins, ai 2! – Dar, ştiu toată materia aproape, adică nu cred că sunt chiar de 2!
-Nu există, treci înapoi în bancă! Pentru azi ai 2. Aşa am învăţat să vânăm note, să chiulim în momente cheie. Rare cazurile când ţi se spunea “bine, vii mâine cu lecţia învăţată”.

Mai apoi vedem poliţia, cum stă la pândă ascunsă prin tufişuri sau prin curbe. Nu ai centură, vorbeşti la telefon? Amendă! În schimb nu am văzut pe nimeni felicitat sau recompensat cumva pentru că merge ca la carte! Nu!

Săptămâna trecută citeam o ştire cum că nişte oameni din Iaşi au pus mână de la mână şi s-au apucat să asfalteze strada pe care locuiesc, pentru că era zob. Ştiţi ce a făcut primăria din Iaşi? Nu, nu i-a felicitat nimeni, nu le-a mulţumit şi nici nu i-a dat ca exemplu de comunitate cu simţ civic! Le-a ars o amendă destul de mare şi i-a obligat să spargă asfaltul pentru a aduce strada la starea iniţială.

Nu suntem obişnuiţi să susţinem performanţa sau măcar bunele iniţiative. În schimb, avem o plăcere meschină să ne săpăm, să ne punem beţe în roate şi să dăm la gioale celui de lângă noi. Pentru că dacă putem, nimic nu ne va sta în cale.

12

4 Responses

  1. Dan Pandrea
    July 18, 2012
  2. Andrei
    July 17, 2012
    • Andrei
      July 18, 2012
  3. Claudiu
    July 17, 2012

Write a response