Nu sunt obligat să umblu cu mărunt la mine

Una dintre cele mai enervante întrebări pe care le pot auzi dimineața, când îmi cumpăr tradiționala SANA, este :”ah, dar nu aveți mărunt, că nu am să vă dau rest?”. Acum să nu ne imaginăm că aș veni cu hârtii de 200 sau 500 de lei, că nu sunt nici freelancer, nici antreprenor de succes să-mi permit.

Aproape nicioadată lumea nu are rest măcar la 100 de lei. Nimeni nu se asigură, ca entitate economică, să aibă niște hârtii de 1 leu, 5 lei și 10 lei, să poată da rest omenește. Sau măcar de 10 bani, să-mi dea un pumn de metal să mă învețe minte.

Ba mai mult, pentru că nu vii cu mărunt, se mai uită și urât la tine când pleci alături, că ăla de acolo are să-ți dea rest. Ai putea fi judecat pentru înaltă trădare și executat pe loc, pe linia de tramvai, doar pentru că îndrăznești să aduci mari prejudicii comerciantului român, alegând să nu-i mai cumperi marfa, el fiind plin doar de bune intenții. Și mai are are și spaima ANAF pe cap.

Dacă nu mă înșeală memoria, bancnotele de valoare mică sunt mai numeroase decât cele cu valoare mare. Așadar, unde se duc? Unde se ascunde măruntul în România? Urmează calea misterioasă și dispare odată cu ciorapii din mașina de spălat?

 

money via shutterstock

10

10 Responses

  1. matthers
    May 14, 2015
  2. Sergiu
    May 6, 2015
  3. Marian
    May 6, 2015
  4. Alex
    May 5, 2015
  5. Andrei
    May 5, 2015
  6. Reka
    May 5, 2015
  7. Andrei
    May 5, 2015
  8. Emilian
    May 5, 2015
  9. ovi sirb
    May 5, 2015
  10. Andrei
    May 5, 2015

Write a response