Revoluția lui 13 protestatari


Aseară am plecat fuga din Băneasa alături de Cristi să vedem marele protest spontan  de la Universitate, cel pentru susținerea lui Arafat. Când am ajuns acolo am dat de vreo 400 de oameni, care scandau toate cele împotriva lui Băsescu, a guvernului și pentru susținerea medicului care a făcut minuni cu SMURD-ul până acum.  Odată cu trecerea timpului, grupul de protestatari s-a mărit, probabil nu scăpaseră foarte mulți de la serviciu la momentul manifestului, dar s-a ajuns pe la 1000 de oameni.

Am fost surprins că pentru un protest spontan, oamenii erau destul de bine pregătiți, cu pancarde, coroane, cruci și alte cele. Plus că erau vreo 4-5 instigatori, pregătiți cu lozinci pro Arafat sau anti Băsescu. La un moment dat a venit și Dan Diaconescu, care probabil simțise că e momentul oportun pentru o baie de mulțime, care ar fi picat la fix, având în vedere că se apropie alegerile. Spre mirarea mea, a fost huiduit de mulțime și a plecat fuga-fuga de acolo, de teamă să nu fie linșat de cineva. Ăsta e un semn bun, zic eu.

Eu nu am mers alături de manifestanți la Cotroceni, însă am putut să mă amuz de acasă, privind la televizor desfașurarea acțiunii.

Cu ce am ramas eu după protestul de aseară? Că românului încă nu i-a ajuns cuțitul la os, nu știe să se unească pentru o cauză comună și nici măcar să protesteze. De solidaritate nici nu are rost să mai aducem în discuție subiectul.

2

No Responses

Write a response