Vi s-a intamplat vreodata sa acordati atata credit unui om incat sa ajungeti sa trageti la propriu de el ca sa reuseasca sa faca ceva? Sau sa aveti atata incredere in el incat oricine va spune ca e pierdere de timp sa nu para altceva decat un ridicol invidios? Eu da. Am pariat pe 2 oameni, la un moment dat. Unul din ei mi-a inselat total asteptarile, despre care am aflat mai tarziu ca nu rezonau cu ale mele, iar cel de-al doilea se mentine pe o linie de plutire care lui ii este comoda. Am decis sa nu mai insist cu sfaturi si imbolduri pentru ca nu as face altceva decat sa il stresez. Si am invatat sa nu mai pariez pe nimeni. Inca o lectie pe sistemul „learning by doing”.
Voi ati pariat pe cineva? Daca da, ati castigat sau ati pierdut pariul?
0 comentarii Adaugă comentariu
Am pariat de vreo 3 ori. Mereu am pierdut. M-am lasat de acest sport.
Da, am pariat pe Mutu că dă două goluri în meciul cu Sân Marino. Și el în loc să dea două goluri, a dat gata două goale!
E un sport pe care l-am practicat și încă am tendința să o fac. Totuși, știu că cea mai bună motivație vine din interior. Când realizez asta, o las mai moale.
E adevărat, sunt și cazuri fericite în care un imbold poate „salva vieți”. 🙂
Sensei spune cam așa… și nu zice rău deloc: „Ți-a cerut el să îl ajuți sau să îi dai un sfat? Nu ajuta un om decât dacă îți cere. Altfel, nu va beneficia de ajutorul tău.”