O întâmplare amuzantă cu PPC

În familia mea se face să am şi un unchi, de aproape 80 de ani, genul miştocar, cântăreţ amator de romanţe şi fan PSD. Nu-l judec, că n-a zis nimeni că trebuie să fie uşor, mai ales în familie. Ce trebuie reţinut din fraza anterioară este spiritul miştocar.

Acum ceva vreme, într-un city break în cel mai frumos oraş de mai jos de Carpaţi, merg să-l vizitez, să-l întreb de sănătate şi alte cele cuvenite oamenilor în vârstă.

Dumnealui tocmai se pregătea să iasă prin împrejurimi şi l-am întrebat, ca un tânar manierat ce mă aflam la faţa locului, dacă are nevoie de ceva. Mi-a răspuns că nu e cazul, iese doar să ia nişte aer proaspăt danubian şi oricum, are un PPC pregătit mereu, la nevoie.

Eu, activist de online, ridic un pic sprânceana la auzul PPC şi întreb sfios, ce e ăla un PPC.

Moment în care unchiul scoate din buzunarul interior al hainei o sacoşă de plastic şi mi-o prezintă: „ăsta e un PPC, punga de Poate Pică Ceva, e bun de avut întotdeauna la îndemână”

Termeni identici, industrii diferite. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Sau se adaptează, după caz.