Nu am încredere în mașinile SH de la noi. Probleme de familie

Ambii membri adulți ai familiei avem permis de conducere, doar că Mariana a condus prea puțin înainte să apară kiddo în peisaj și după nașterea moștenitoarei deloc. I-am respectat alegerea, nu vreau să fiu tradiționalul care își obligă „femeia” să facă ce vrea el, că știe el mai bine.

De curând, Mariana a decis că vrea să se reapuce de condus, să ia niște lecții de șofat cu un instructor profesionist ca să dea un refresh procedeului și să iasă pe stradă cu mașina, întâi singură, pentru curaj, apoi cu cea mică, spre grădiniță, shopping și ce mai fac ele ca fetele.  Aici am început eu să mă perpelesc, din cauza mașinii.

A doua mașină a familiei este un Citroen C3 din 2006, benzină, o mașină ideală pentru oraș, pe care am încercat să o țin cât am putut din scurt, să fac revizii la timp, să pun doar piese originale, să nu umblu cu căpreli ieftine care să mă coste scump.

Ca idee, am avut doar vreo două probleme cu ea, contrar miturilor despre mașinile franțuzești, una din probleme fiind de un comic extrem, când se spărsese cheia, pusesem plasticul bine, să nu-l pierd și nu mai pornea mașina pentru că nu identifica cip-ul. În fine.

După ce a stat Citroenul vreo 4 luni nemișcată, acum două luni a trebuit să îi fac ITP-ul. Lângă blocul unde stăm este un service, AutoK9, care face și ITP. Am dus mașina la băieții de aici și le-am zis ca înainte să o urce pe elevator, să o pună pe tester și să-i facă o evaluare completă, să vedem ce este de schimbat, cum se prezintă și să vedem ce trebuie rezolvat ca să ia ITP-ul pe bune, fără nici o manevră, fără nimic trucat. Supriza a fost să aflu că mașina e în stare super bună, am schimbat doar plăcuțele de frână, care oricum trebuiau schimbate, dar nimic altceva. Și a luat inspecția pe foarte bune.  Acum i-am schimbat și bara pe față, practic e ca nouă, la 115.000 de km.

La un moment dat m-am gândit că poate ar fi mai ok să iau ca mașină pentru doamnă ceva mai nou, mai după 2012 încoace, că na, să fie bine.

Și am început să caut, să mă uit, ba pe olx, ba pe autovit, ba chiar și în târg la vitan. Numai chestii dubioase. Fie prea puțini kilometri, fie prea scumpe, fie prea dubioși vânzătorii, nimic care să mă convingă.

Și am ajuns într-un moment de cumpănă: să o schimb cu una nouă, dar despre care nu știu exact cum și ce e, ce vicii ascunse are, doar pentru că e mai nouă sau să o țin pe asta, care mă mai duce 4 ani lejer, dar despre care știu că e ok și nu risc să pice nimic grav la ea în viitorul apropiat? Plus, că dacă aș încerca să o vând, nu iau mai mult de 2000 de euro pe ea, că asta e prețul modelului.

Un fel de vrabia din mână pentru cioara de pe gard. M-am sfătuit cu prieteni mai pricepuți ca mine, am mai întrebat una alta și am ajuns la concluzia să rămân cu Citroenul în posesie încă o perioadă și când o fi să fie schimbată, să iau direct una nouă, sau măcar să aștept până prind un SH de la cineva în care să am încredere că a avut grijă de mașină cum trebuie.

Nu de alta, dar cu mașina aia va merge fiică-mea și nivelul de paranoia e sus de tot.

46

9 Responses

  1. marinel
    June 8, 2018
    • Iugas
      June 22, 2018
  2. Aurelian
    June 5, 2018
  3. Razvan
    June 5, 2018
  4. Cartus
    June 5, 2018
    • Laura
      June 5, 2018
      • Cartus
        June 5, 2018
    • Alex Mihaileanu
      June 5, 2018
  5. Mihai
    June 4, 2018

Write a response