Momente de oftică pe care nu știi cum să le depășești

Ieri s-a terminat cursul de tunsoare de la DallesGO. Înscrierea la el a fost probabil una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am făcut anul ăsta, alături de demisie, încercat propriul drum și revenit în câmpul muncii.

Cursul ăsta m-a ajutat un pic să-mi dau un refresh, să am un reality check și să aflu că pot face și ceva practic, cu finalitate palpabilă, nu doar online/digital related.

Am mai spus că la asta a contribuit masiv și Răzvan Dobrescu, proful de tunsoare, care e un personaj mișto, cu care stai de drag și povestești și asculți tot felul de istorii și povestiri din saloanele pe care le conduce. Dacă apuci să-l cunoști, te prinde omul și te prinde mișto, pentru că e pasionat, nu face asta de nevoie.

Ieri s-a încheiat cursul. A fost sesiunea de final. Adică gata, s-a încheiat.

Mă oftică maxim că nu am ajuns. Am făcut tot posibilul să fiu prezent la cât mai multe cursuri, și am scrântit-o la final. Bine, argumente am de partea mea.

Dar totuși rămâne frustrarea că nu am ajuns. Să fi mers până la capăt.

Aia e, mergem mai departe. Am acasă două fete care așteaptă să pun mâna pe uscător și perie.

15

No Responses

Write a response