Când eram mic, prin şcoala primară, ai mei tot trăgeau una şi bună cu matematica, să ştiu matematică, să am note mari la matematică, să învăţ matematică, fără matematică viaţa nu se există, nu poţi face nimic, niciodată nicăieri.
Nu eram singurul, în generaţia mea cam toţi puştanii de-un leat cu mine ba făceau meditaţii la mate de prin clasa a VII-a, ba rupeau culegeri de matematică în vacanţă. toate pentru o notă mare la teză.
La final de clasa a VIII-a, am jurat că o să mă duc la un liceu pe profil de uman, să scap de matematică, să nu mai am bătăi de cap cu formule şi tabele dar am nimerit la profil de electronică. Matematică intensiv, parcă aveam vreo 7 ore de mate pe săptămână, vreo 6 de fizică şi tot vreo 6 de specialitate. Cu alte cuvinte, formule, tabele şi metode ale inducţiei şi deducţiei cât să-mi ajungă pentru toată viaţa mea.
Cu ajutorul profului de pregătire din clasa XII-a, am reuşit să trec clasa şi să intru în BAC ( profa de la clasă era pe principiul clasic : nu vii la mine la meditaţii, alege altă culoare pentru viaţa ta, că roz nu va fi). Omul ăla, pentru care am maxim de respect, a reuşit în vreo 6 luni să facă lumină în capul meu, să mă facă să înţeleg cum stă treaba şi să mă prezint la examen relaxat total, fără emoţii că nu l-aş lua.
Când într-un final am zis că scap de matematică pe veci, am ajuns la facultatea de marketing, unde am avut plăcerea să fac un an de matematici aplicate în economie, matematici care nu aveau nici un sens şi nici o logică în comparaţie cu ce învăţasem 12 ani.
Toate astea, ca să-mi aduc azi noapte aminte că
De niciunde, m-am trezit la un moment dat şi asta mi-a venit în cap. Poate că atâţia ani nu i-am pierdut chiar degeaba, măcar mi-am antrenat memoria.
Dar oare toate informaţiile astea care rămân stocate undeva în debaraua cortexului după ce ne-au mâncat nişte ani din viaţă, ne folosesc la ceva?
Acum, nu văd la ce îmi foloseşte definiţia integralei învăţate acum vreo 10 ani. Vouă?
0 comentarii Adaugă comentariu
Eu iubeam matematica in scoala generala, mai ales geometria! Imi placea si fizica, doar ca ai mei au hotarat ca ar fi mai bine pentru mine sa intru la un profil uman(oricat m-am certat si luptat au facut ce au vrut ei… in fine, alta poveste). Ideea e ca niciodata nu stii cand ajungi sa explici unui taximetrist Teorema lui Thales!
sau axioma lui Euclid :))
Mie mi-a placut matematica. Si am facut intensiv in liceu, la real.
Am descoperit insa ulterior ca in afara de consolarea clasica „ajuta la dezvoltarea creierului”, matematica foarte complicata nu mi-a folosit la nimic.
Integrale, derivate si radicali de ordin n si trigonometrie…nu m-am mai intalnit cu ele din liceu.
E bine sa inveti din toate cate ceva. Si matematica are rolul ei in dezvoltarea fiecarui om…dupa cum spuneam, in limite normale…Daca mi-a placut sau nu, nici eu nu stiu…dar am invatat putin si matematica…atat cat sa ma ajute in viitor.
e buna matematica, e bun un profil real pentru ca in cazul in care vrei sa urmezi o facultate tehnica sanse mai mari de reusita… de intrat intri, dar…nu stii daca termini.
Iti foloseste in sensul…ca, azi, ( ca sa nu spun acum) ai logica in ceea ce gandesti! Fara matematica ai fi fost haotic in ganduri si decizii.
Matematica in mintea mea are un singur scop, jocuri :))
Sigur ne folosesc, mai cismare, ca uite de-aia suntem noi acum o societate civilizata si tehnologizata, zboara dronele printre blocuri, suntem o tara incredibil de avansata !! Tu-ti dai seama ce saraci am fi fost daca nu invatam integralele ?!