Cea mai mare pierdere a românilor este încrederea în ceilalți

Articol din categoria: andreiu

Observ de ceva vreme ( câțiva ani chiar) cum ni se diluează încet dar sigur încrederea în semenii noștri. Avem din ce în ce mai des impresia că cei de lângă noi au cele mai rele intenții în relația cu noi.

Fie că vor să ne fure la bani, fie că vor să ne păcălească cumva să muncească mai puțin decât noi, fie vor să se folosească de noi pentru a obține niște beneficii, oricare ar fi ele.

E dureros să vezi cum dispare prezumția de bune intenții, de solidaritate, de ajutor mutual sau empatie față de semenii tăi. E nasol să vezi că dispare dramul ăla de umanitate.

Am ajuns să ne minunăm când vedem pe cineva că face un gest care ar fi catalogat drept normal, într-o lume normală, și să-l arătăm pe ăla cu degetul.

Poate sunt ultimul dintre nostalgici, dar deocamdată merg la piață fără să mă gândesc că țăranul vrea să mă fure la cântar, merg la bere cu oameni fără să mă gândesc că s-ar putea cineva să vrea ceva de la mine și încă ajut pe cei jurul meu fără să mă gândesc că la un moment dat s-ar putea să am nevoie de ceva de la ei.

Poate sunt doar eu, dar lumea nu e chiar atât de rea.

trust via dreamstime

 

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Cumva, cred că nici nu am avut vreodată încredere unii în alții, și e de înțeles având în vedere ce creuzet de nații și de tipuri de oameni a fost spațiul României de-a lungul istoriei. Mai dureros este că astăzi nu vrem/ nu ne mai interesează să ne cultivăm încrederea unii în alții. Ba chiar a devenit un semn de slăbiciune/ prostie să ai încredere în oameni.

  2. #2 Comentariu nou

    Nu esti doar tu:) Lumea nu e deloc chiar asa de rea, iar cand incepi cu „prezumtia de bune intentii” oamenii devin mult mai draguti. De cele mai multe ori:)
    Si stai sa vezi cand ai un copil mic – dintr-odata, oamenii iti zambesc mai mult, iti intorc privirea buna mai des, sunt draguti mai des.
    Sau cel putin asta-i experienta mea – cand sunt fericita si bine dispusa, cei din jur sunt mult mai amabili:)

  3. #3 Comentariu nou

    Dar ama vut vreodata incredere in altii? Sau doar ne-au asigurat ei ca nu ne inseala? Sa ii raspund lui Miana, ai stat la coada cu un copil mic in brate? Ai stat in autobuz cu un copil mic care pange? Sa vezi atunci priviri bune, bune rau!

  4. #4 Comentariu nou

    Hei buna, Marian – iti raspund la amandoua intrebarile: da si da 🙂 Sa stii ca am fost surprinsa placut de fiecare data.
    Na, acum nu zic ca toata lumea mi-a dat priviri bune, dar marea majoritate, da 🙂
    E drept ca nu m-am dus niciodata cu copilul mic in locuri in care stiam ca se lasa cu nervi – la coada la ANAF, de exemplu:) Dar am fost la coada la Posta si a fost chiar OK – lumea m-a invitat sa vin in fata, iar functionara a chemat o colega in plus sa o ajute cu oamenii de la coada.
    Iar in autobuz / tramvai de ABSOLUT fiecare data cineva m-a invitat sa iau loc. Nu ma asteptam, m-am mirat si eu. (Dar e drept ca noi ne plimbam de dragul experientei, deci fiind vesele si bine dispuse; de aia zis, cand sunt eu bine dispusa, cei din jur par si mai dispusi sa fie amabili, sau cel putin mai intelegatori).

  5. #5 Comentariu nou

    salut

Adaugă reply - Catalin

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.