O lună în 3

Deja 4 săptămâni, care habar nu am când au trecut.

Chestii la o lună distanță:

  1. recomand cu încredere Medlife. Tot sistemul de acolo, spital, condiții, personal auxiliar, personal medical, medicii. Nimic de reproșat, am stat fără vreo grijă, în permanență era cineva available pentru orice aveau fetele nevoie.
  2. da, se reduce somnul. sau cel puțin, nu mai e la fel. Dormi iepurește, dormi pe apucatelea.
  3. e ciudat să te trezești cu un pui de om în casă și să simți că nu știi ce să-i faci. Încă suntem aici, avem momente de „and now…what?!”
  4. descoperi că poți să te culci la 5am și să nu te trezești mahmur la 07. Ba poți să pleci și la muncă
  5. la colici e nasol, e super frustrant să vezi copilul cum se chinuie și cum se strânge când are crampe. Exista ameliorare, dar nu remediu și nu ne rămâne decât să stăm și să ne simțim neputincioși. E nasol, dar sperăm să treacă repede.

Cel mai sensibil subiect, așa cum mă așteptam, e câinele. Lume care întreabă când îl dăm, lume care întreabă cum se comportă și rude care tot dau subtilități cu manta, poate poate.

Câinele e cel mai mișto. Încă din prima zi, când aude copilul că plânge, se ridică interesat, se plimbă pe lângă cameră, încearcă să vadă dacă e kiddo ok. Au făcut cunoștință, aparent se plac.

Are și Tony momentele lui când cere atenție, când cară jucării unde suntem noi și începe să se gudure, dar e normal și încercăm să-i acordăm atenția de care are nevoie, pe cât posibil.

Altfel, e abia prima lună. So far so cool, am ieșit și la mall și la cârciumă toți 3, suntem bine 🙂

27

5 Responses

  1. Romica Bocsa
    October 30, 2016
  2. stefan
    October 17, 2016
  3. Ciprian
    October 17, 2016
  4. K36
    October 17, 2016

Write a response