Libertățile vremurilor moderne

Putem spune orice despre orașele mari, despre cum și cât de nasoale sunt, despre cât de ordinari sunt primarii de sector, dar nu trebuie să ne fie rușine nici cu locuitorii de aici.

De ce spun asta? Pe concret, să nu avem dubii.

În minunatul sector 3, unde stăm, avem norocul să existe un mic parculeț, nimic spectaculos, dar are avantajul de a nu comunica cu nici o stradă, fiind flancat de blocuri și de o parcare. Niște iarbă, niște pomi, cât să facă un pic de aer proaspăt între betoane.

În spatele parcului, cumva, este un spațiu de joacă pentru copii. Foarte mic și foarte aglomerat. Am trecut ieri pe lângă, în timp ce plimbam potaia și mă uitam cum se călcau copiii în picioare acolo, fiind extrem de aglomerat.

Înțeleg rostul locului ăla de joacă dacă vorbim de copii care abia învață să meargă și dacă pică, să pice pe moale.

Dar nu înțeleg de ce nu scoți copiii ăia de 4-5-6 ani, care bat mingea în locul de joacă, în parc, pe iarbă. Or să le placă, or să aibă suficient spațiu, or să poată alerga în voie. Nu vor păți nimic, îi poți supraveghea la fel de bine și, repet, nu există nici un pericol extern. Dar nu, e mai ok să-i ținem acolo, în 50 de mp, „să mai facă și ei mișcare”.

Apoi ne plângem că ne spionează google și facebook și nu mai suntem liberi, nouă fiindu-ne lene să gândim un pic pentru a ieși din propriile cuști.

P.S: am făcut poza cu spațiul de joacă de la distanță pentru a nu prinde vreun copil cu fața. Restul de poze sunt pentru a vedea cam cât e parcul.

28

3 Responses

  1. Enache Alexandra
    May 6, 2017
  2. nacele
    April 30, 2017
  3. Marian
    April 28, 2017

Write a response