Cum să ieși din starea de confort? M-am apucat de cursuri de tunsoare

Mi-am dat seama că stând foarte mult timp cu un display în față, fie el PC, laptop sau telefon, ajungi să dezvolți o formă ușoară de antisocialitate, o dependență de online și să vezi realitățile din jurul tău un pic deformate.

De fapt, aveam nevoie de ceva care să-mi dea un reward practic, fizic, palpabil al unei acțiuni întreprinse de mine. Și așa am ajuns la DallesGO. Mariana a terminat acolo cursul de design și, văzând-o foarte încântată de ei, am zis că de ce nu și eu. Doar că nu voiam design, nu mi-a plăcut niciodată desenatul. Nici chestii de online nu îmi doream, că de astea încerc să fug.

Și așa am ajuns să aleg cursul de tunsoare. Habar nu aveam ce înseamnă, ce presupune, dar am zis că merită încercat.

Am deja 2 luni de când merg, în fiecare marți seara și îmi place. A fost ciudat când am ajuns prima oară acolo și le-am povestit la prezentare colegilor de grupă de ce vreau să fac asta. Erau cu toții uimiți că nu vreau să profesez, doar vreau să mă deconectez de ale mele.

Ce-mi place foarte tare e profesorul și modul lui de predare. E un tip foarte tare în ale meseriei lui, Răzvan Dobrescu, și ce îmi place la el este modestia și normalitatea de care dă dovadă. Adică mă așteptam la cine știe ce super mega fițe și când colo dau de un tip uman, cu care îți e mai mare dragul să stai să povestești.

Sunt cam la jumătatea cursului, mai am destule de învățat, nu știu cât de bine mă pricep la asta, dar știu că 3 ore pe săptămână mă deconectez de la toate.

Ne vedem la final 🙂

Cam asta mai fac eu în ultima vreme. Când nu fac online, fac tunsoare. Și când nu fac tunsoare, zugrăvesc apartamente. Dar despre asta în alt articol.

10

No Responses

Write a response