Hai salut! Ce mai faci?

În ultima vreme, de fapt în ultimii ani, am ajuns la performanţa de a ajunge la câţiva prieteni, din cei mulţi pe care îi consideram astfel acum…10 ani, să spunem. Din diferite motive, relaţiile fie s-au răcit, fie am mers fiecare pe drumul lui şi am avut din ce în ce mai puţine ocazii să ne vedem sau să povestim. Am prieteni din liceu cu care povestesc săptămânal dar am şi prieteni tot din perioada aia sau chiar din facultate cu care e bine dacă schimb două fraze pe an. Ori ne întâlnim din întâmplare, ori primesc vreun telefon de la ei. Şi aici voiam să ajung, la primitul de telefoane de la oameni cu care interacţionez puţin sau deloc.

Deja pot anticipa ce vrea cineva care mă sună după un an de la mine. De obicei sunt 2 motive principale : bani sau “să stau vreo 2 zile la tine, că am nu ştiu ce treabă la Bucureşti”. De obicei scopul e să vină la Bucureşti să îşi caute job. Adică să aplice de aici, să meargă la interviuri şi abia apoi, dacă se leagă ceva, să vadă ce mai fac. Nu am nici o problemă cu prietenii care vin pentru un festival, concert sau au ceva treabă pe aici. Ba chiar îmi face plăcere să-i primesc, să mai stăm la poveşti şi la beri. Prietenii ştiu de ce.

Dar în momentul în care ai o intenţie de mutat aici, îmi pare rău, va trebui să accepţi un refuz. E de ajuns că mă am pe mine în ingrijire, nu am nevoie de încă cineva. Fără supărare acum, dar nu o să rezolvi toată povestea mai devreme de 1 lună, când o să iei prima leafă. Cu atât mai mult cu cât încerci să mă foloseşti crezând că eu nu mă prind. Şi dacă te-au prins mai mult de 25 de ani în oraşul natal fără să reuşeşti să faci ceva, sunt sceptic la ce ai putea face în Bucureşti. Chiar dacă spui că sunt jegos şi nu vreau să te ajut.

Poate e un articol răutăcios, vor spune unii, poate am eu o viziune greşită asupra problemei. Sau poate sunt doar realist şi nu vreau bătăi de cap. Prietenia ar trebui să fie ceva mai presus de interesul propriu.

9

One Response

  1. loredana
    March 5, 2013

Write a response