GreenFest 2012

Weekend-ul ce tocmai a trecut s-a desfăşurat pe bază de chitări electrice, plete şi pogo la Romexpo. A fost Tuborg GreenFest powered by Rock the City.

Deşi cei de la Godsmack au fost nevoiţi să anuleze în ultimul moment concertul de la Bucureşti, din cauza unor probleme de sănătate ale solistului Sully Erna, celelalte trupe au ţinut ştafeta sus, reuşind să ţină publicul aproape de scenă şi să smulgă ropote de aplauze după fiecare piesă.

Eu nu am ajuns să văd decât Lacuna Coil şi Soulfy sâmbătă, iar aseară am mers la Romexpo doar pentru cei de la Guns N’ Roses. Dar să le luăm pe rând.
Despre cei de la Lacuna Coil nu ştiam absolut nimic, nu îi ascultasem niciodată, dar mi-au plăcut foarte tare. În primul rând mi-a plăcut la ei ţinuta de concert, toţi membrii trupei fiind îmbrăcaţi cu un soi de uniformă. Apoi, foarte mişto formula cu doi solişti, un tip şi o tipă, care fac un mix foarte bun. Ca să vă faceţi o idee, vedeţi aici ce şi cum fac italienii. Frumos, ne place, mai ascultăm.

După Lacuna Coil au urmat cei de la Soulfly, oarecum preferaţii mei numărul doi din line-up-ul GreenFest. Pe Cavalera l-am descoperit acum vreo 15 ani, o dată cu Chaos AD de la Sepultura. De atunci l-am tot ascultat şi i-am urmărit activitatea muzicală. Au cântat atât piese Soulfy cât şi clasicele din repertoriul Sepultura, mai puţin Territory, dar na, nu le putem avea pe toate. La Soulfy am făcut pogo, am sărit, am urlat şi am dat din cap cum de mult nu mai făcusem. Sper să detaliez la un moment dat ce însemană Cavalera, Sepultura şi toată mişcarea muzicală din jurul acestui nume. Respect Max!

Aseară am ajuns pe la un 7:30 PM la Romexpo, fiind convins că voi avea de aşteptat mult şi bine până vor intra cei de la Guns pe scenă, fiind cunoscut faptul că americanii şi-au căpătat un renume în ale întârzierilor. Erau anuntaţi pentru ora 8. Nimeni nu credea că vor apărea mai devreme de 9, dar am fost cu toţii şocaţi să vedem la 8:30 că trupa începe să cânte. Şi au cântat peste 3 ore, au făcut mega show,  au interacţionat cu publicul, au fost aplaudaţi şi aclamaţi minute în şir şi au demonstrat că ei sunt Guns N’ Roses îşi merită titulatura de „trupa legendară”.

Faţă de concertul de acum doi ani, au avut numai plusuri, de la punctualitate, show, un Axl căruia nu i-a mai scăpat vocea pe alături şi un adevarat spectacol de lumini şi recuzită pe scenă. Au încheiat fiind vizibil emoţionaţi şi bucuroşi de ceea ce vedeau spunând că sunt nerăbdători să revină în România. Le-am fi spus şi noi acelaşi lucru, dar nu cred că ne auzeau din cauza aplauzelor.

Am plecat pe la 12 noaptea acasă, cu durere de picioare şi voce în pioneze, dar cu zâmbetul pe buze. Încă o dată s-a demonstrat că rock-ul nu are vârstă, nu moare, nu se învecheşte şi nici nu expiră. Pentru cei pasionaţi este o adevărată sărbătoare să îţi vezi idolii pe scenă. E un sentiment foarte plăcut, pe care aş vrea să îl trăiesc cât mai des, aşa cum l-am trăit sâmbătă şi duminică. Mulţumesc Tuborg pentru Green Fest 2012.

Câteva poze pe aici.