Generațiile care vor continua să „se descurce”

România se confruntă cu o gravă problemă de ocupare a forței de muncă. Nu se mai găsesc oameni, tinerii nu prea mai vor să muncească în orice condiții, companiile sunt nevoite să schimbe mindset-ul ca să devină mai atractive și s-a cam dus basmul ăla cu: „dacă pleci, sunt 50 la ușă care să-ți ia locul”.

Problema e complexă, e un cumul dubios de factori, despre unul am scris și eu la începutul anului. Încă sunt zone care sunt captive unor practici depășite de context, dar probabil se vor regla cu timpul.

O altă chestie la care mi-a fugit mintea de curând este cum nimeni nu analizează problema la un context extins, mai ales în materie de tineri. Nu avem nici o strategie de educație și motivație în spirit combativ, al reușitei, al satisfacției avute după ce ai muncit pentru ceva.

Totul începe de la tineret-speranțe/copii și tiparele/exemplele la care sunt expuși. Și e o chestie care nu a apărut peste noapte, e o chestie care macină încet și sigur de câțiva ani buni.

Întâi de toate, eșecul educației în fața „combinațiilor” și al „descurcatului”. O mare vină o are media aici, prin promovarea unor personaje cu mare încărcătură bombastică, băieți deștepți, oameni de afaceri, fotbaliști de succes, care erau de un analfabetism notoriu.

Cum să tragă un copil să ajungă medic sau profesor, ca părinții lui, când vede că Becali sau Mutu abia leagă două fraze și sunt miliardari?  Cum puteai motiva un copil în anii 2000, să meargă să învețe, să facă școală, să iasă cineva, când ai lui abia aveau bani de pâine pentru ziua de mâine?

Cu greu, inclusiv eu am avut dilema asta și m-am întrebat care e rostul.

Chestia asta deja s-a erodat, a intrat în  mentalul colectiv acceptat ca o stare de fapt, ba a mai stricat și Hagi niște mentalități prin munca depusă la Viitorul.

Bulgărele merge mai departe,  Avem acum tot felul de știri despre șampanii de 100k de euro în cluburi, avem reclame la casele de pariuri la liber, care promit venituri excelente, avem tot felul de „băiețași” cu mașini de peste 50k de euro peste tot.

Avem un prim ministru analfabet. Una dintre cele mai importante persoane ale României nu știe să vorbească. Punct.

Avem toate premisele ca și generațiile care urmează să fie tot dezinteresate de muncă, de construcție,  să se dezvolte și să realizeze ceva prin muncă. Și știrile cu olimpici internaționali sau cu genii performante vor continua să fie tratate cu ”excepțional”.

Tot mai mulți vor continua să „se descurce!”.

14

4 Responses

  1. Blog DDD
    May 1, 2018
  2. Vali
    April 30, 2018
    • andrei
      April 30, 2018
  3. TmBlog
    April 30, 2018

Write a response