Un gând de vineri: o materie pe care aș introduce-o obligatoriu în școli

Sunt unul dintre oamenii care au obiceiul prost de a se uita la oamenii din jur, de a-i studia pe aceștia și de a-mi imagina povești despre ei. Nu pot să nu remarc, făcând asta de mult timp, închistarea și greutatea cu care suntem obișnuiți să zâmbim. Nu să râdem, să zâmbim.

Un zâmbet scurt, pe cât posibil de sincer, poate deschide uși, poate porni conversații sau poate evita coflicte. Și nu costă nici mare lucru să arunci câte un zâmbet.

Da, mă gândeam că în loc de caligrafie am putea învăța de mici, la școală. Câte o oră pe săptămână de zâmbit. O oră în care să nu se rostească nici un cuvânt, doar să se zâmbească. Să zâmbim cu toții unii la alții până devine un gest reflex.

Nu ajută pe nimeni un popor de oameni încruntați care scriu frumos, dar un popor de oameni zâmbitor care scriu urât ar putea fi cu mult mai util lui însuși.

E doar un gând de vineri, scris așa, cu o urmă de zâmbet pe față.

smile via shutterstock

18

5 Responses

  1. Malin
    June 6, 2015
  2. Anghel Marius
    June 3, 2015
  3. alin
    May 30, 2015
  4. Combo
    May 30, 2015
  5. haivas
    May 29, 2015

Write a response