Fatalismul la români: furtunile de vară

Azi am fost sunat de ai mei, de fiecare în parte să mă întrebe dacă sunt ok, dacă e totul bine, dacă blocul e încă la locul lui. taică-miu era foarte aproape să-mi zică să-mi cumpăr o barcă şi un costum de plumb, să nu păţesc ceva.

De ce? Că a văzut la televizor URGIA şi NENOROCIREA care a fost în Bucureşti. Eu am ridicat uşor din sprânceană şi i-am zis că a fost o ploaie banală de vară, venită la pachet cu furtuna aferentă. Exact ca în fiecare vară. Ba chiar am prins mai rău de atât, cu inundaţii la metrou sau copaci smulşi din rădăcină.

Azi noapte şi azi nu a fost nimic apocaliptic. Au căzut doar nişte crengi din copaci, rupte de vânt. Se întâmplă an de an chestia asta. Chiar trebuie ca orice fenomen meteo, absolut normal pe căldurile astea să fie tratate ca un capăt de lume? Ca fiind punctul terminus al omenirii bucureştene?

După ce am încercat să mi-i calmez pe ai mei, chiar am reuşit să şi râdem pe tema asta, amintindu-ne de episodul cu senzaţionala Dunăre care fierbe.

Ce ar fi să ne mai ponderăm un pic reacţiile şi să nu ne mai alarmăm aşa tare de la orice? Nu am fi cu toţii mai liniştiţi?
Later edit: cum a fost de fapt:

8

One Response

  1. Razvan Ianculescu
    May 25, 2013
  2. Pingback: Cum a fost de fapt marea urgie… May 24, 2013

Write a response