Entuziasmul în social media. Chiar trebuie să facem tot?

Pentru cei ce sunt mai noi în domeniu, hai să dăm un pic de context domeniului: cam o dată pe an, în materie de social media/online/digital mai apare câte o chestie wow. Or so called wow, pentru că din toate chestiile wow, rar dacă ajung 10% chiar să rupă gura târgului.

Exemple de succes ar fi youtube, facebook, whatsapp, instagram, twitter dacă ne rezumăm la macro. Dacă intrăm un pic mai adânc și mergem spre nișe sau micro, ar mai fi snapchat, reddit, tumblr și linkedin. Fix în zona de social networks, social media and others.

Un pic de succes au mai avut și au aplicațiile din zona de sharing: uber, airbnb.

Și aici ne cam oprim cu chestiile wow care au și prins și au avut succes pe termen mediu-lung.

Mai mereu apar chestii noi, așa cum spuneam mai sus, sau funcționalități noi ale chestiilor enumerate mai sus, despre care am convenit ( unilateral) că au avut succes. De exemplu, stories pe instagram, messenger și facebook.

Imediat cum apare câte o chestie nouă, toată lumea se repede „să facem și noi”. Nimeni nu știe să spună exact de ce, dar trebuie să facem, că e cool și e la modă.

Îmi amintesc cu plăcere de momentele când au fost introduse reacțiile în messenger, cum foarte mulți oameni din industrie vedeau deja campanii focusate pe „love” sau pe „haha” și cum vor fi exceluri speciale cu kpi din reacție. A trecut vremea și nimeni n-a pus vreodată un kpi pe așa ceva.

Anul trecut toată lumea era înnebunită să facă ceva chestii cu Pokemon GO. Nu am găsit un răspuns clar, dar trebuia făcut. A murit pokemon mai repede decât s-a născut, nici măcar nu a apucat un an pe buclă ascendentă, că s-a dus la vale cu viteza luminii.

Acum văd că e nebunie cu stories. Să facem stories, să postăm, să le exploatăm până le rupem în 14. La ce ne ajută și care este valoarea lor? În afară că oferă o oportunitate de a face bani unor băieți/fete cu mulți followerși? Aparent, dacă se folosesc cu ceva cap, pot aduce și rezultate. Meanwhile, rezultatele sunt cu titlu de excepție și performanțele rămân doar notate într-un raport.

Ne grăbim prea tare la tactici și nu mai avem timp de strategie, de long term, de cugetat pe obiectivul final, indiferent care ar fi ăla. Ne entuziasmăm rapid ( aici mă includ) crezând că gata, poate dăm lovitura acum și ne căpătăm pentru mult timp înainte.

Vine tare din spate IoT. Să nu spuneți că nu v-am zis, peste 2 ani, când toată lumea se va fi călcat deja în picioare să facă „ceva cool” pe IoT.

Noroc că acolo e mai complicat decât un selfie la piscină.