Două chestii despre restaurante

Articol din categoria: ca la noi

N-am să înțeleg niciodată oamenii care ies în oraș să mănânce ”ca la mama acasă”. Sau tradițional românesc. De ce ai vrea să mănânci ceva tradițional la restaurant din moment ce știi cum se face și îl poți pregăti chiar tu acasă? Hai să zicem, mici și cârnați de bere înțeleg, că la bere te mai prinde foamea. Dacă tot ieși la restaurant nu ai vrea să încerci ceva cu care nu te ghiftuiești de Crăciun și Paște?

Din același cadru, nu am să înțeleg nevoia oamenilor de a deschide restaurante cu profil pescăresc lângă orice baltă, râu sau acumulare de apă. Nu poți să vii și să-mi vinzi păstrăv proaspăt pe malul dunării. Ar trebui să fiu tâmpit să cred că l-ai pescuit chiar atunci și că e cel mai proaspăt pește din istoria peștelui proaspăt. Așadar, de ce trebuie musai să deschidem restaurante cu profil pescăresc oriunde? Îmi amintesc de cherhanaua de la Olimp (Popasul Pescarilor) unde am fost anul trecut și am mâncat pui cu cartofi, pentru că nu aveau pește. Dar e cherhana.

0 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    știi ce e mișto? să mergi in restaurante cu 20 de pagini de meniu și totul să sugă, pentru că bucătarul e specialist în omlete.

    • #2 Comentariu nou

      bun si asa, decat doar in cafele…

  2. #3 Comentariu nou

    La prima intrebare e destul de simplu raspunsul. Pentru ca am pofta de o ceafa de porc si nu mai vreau sa merg pana in auchan sa o cumpar, sa umplu bucataria de fum si sa pierd cel putin o ora pana mananc. 🙂 Sau poate nu sunt la mama acasa si vreau sa mananc niste sarmalute „ca la mama acasa”. Pofte deh. Se adreseaza mentalului colectiv. Nu o sa vezi niciodata un student/angajat sa sa fie mai atras de meniul fusion din „18 by frateli” sau „vaca mu” ci mai degraba de ciorbita de vacuta de la „la mama”. 🙂

  3. #4 Comentariu nou

    „știi cum se face și îl poți pregăti chiar tu acasă” ? incerc sa-mi imaginez lumea in care toata lumea are timp/unde sa gateasca si o face si bine.
    Pe langa asta, retele traditionale romanesti sau „ca la mama” de obicei sunt alambicate si risti sa mori de inanitie pan’ le duci la capat, in comparatie cu o „chinezarie” care iti ia 15 minute (sau nu-ti mai iese, ca ai omorat de tot legumele).
    Chestia ca nu stii cum se face pica, ai retete pe toate gardurile, la un „cauta gogule” gasesti 25 de variante de facut guacamole sau pui cu anas, de care mama nu facea.
    Lumea mai mananca si de foame, in mod ciudat, nu doar ca sa incerce.

  4. #5 Comentariu nou

    O să zici că-s hater, dar:
    1. Dacă merg în Maramureș, aș mânca ceva tradițional. Pentru că „tradiționalul” meu nu e „tradiționalul” lor. Și „vițăversa”.
    2. Tu ieși de la muncă, cel mai devreme, pe la 18.00. Cu ajutorul lui „trafic”, ajungi acasă pe la 19. Cănd îți mai faci un borș „ca la mama acasă”? Că tre’ să-ți cumperi și ingredientele… Dar parcă ai mânca unul. Nu mai bine te oprești la unul „tradițional” din zonă?
    3. Da, Andrei, pe malul bălții prefer să găsesc un restaurant cu specific pescăresc, la care chiar să pot mânca un pește proaspăt, chiar așa, cum spui tu, nepescuit atunci din baltă, ci cumpărat, poate, din magazin. Dar nici să ajungi ca mine la Drobeta Turnu Severin, să intri într-un restaurant cu specific pescăresc pe malul Dunării, să întrebi ce pește au în meniu (chit că acolo erau trecuți toți peștii care trăiesc în Dunăre, și să ți se răspundă „Macrou”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.