Despre responsabilizare. Internă sau externă

Vedeam zilele trecute la televizor un reportaj despre cum școlile de șoferi au devenit fabrici de șoferi și contează doar volumul, nu și calitatea acestora.

Era acolo un studiu care spunea că șoferii care au până în 25 de ani sunt cei mai periculoși și produc cele mai multe accidente. În același timp, conduc și mașini super puternice și de aici problemele. Eu aș pune-o și în cârca părinților, că nu știu cine are la 22 de ani un job care să-i permită un bemve sau un aseiz.

În fine, concluzia este că nu învață nimeni conduita preventivă, nici în școala de șoferi, nici acasă, cu tăică-su pe capul lui.

Eu am învățat-o la școala de șoferi teoretic și pe pielea mea când era să mă facă un gagiu cu mașină șmecheră praf într-o interesecție în Brăila, unde eu aveam prioritate și el avea o lejeră durere în cur de prioritatea mea. Și de atunci am zis că și cu 15 secunde în plus sau în minus, tot acolo ajung, dar măcar știu că ajung întreg.

Problema e că nu ne învață nimeni prevenție și precauție. Totul s-a transformat într-un care pe care, unde toată lumea se grăbește și vrea să ajungă prima, undeva, nu știu unde. Și trebuie să învățăm din accidente. Cine apucă să mai învețe după.

Mă uit la cum m-am liniștit după venirea lui kiddo în familie: poate notificarea de pe telefon nu e atât de importantă, poate depășirea astea nu are sens să o fac acum, poate viteza legală e mai sănătoasă decât să gonim aiurea, poate e mai bine să stau un pic la distanță față de ăla din față, poate, poate.

Chestii pe care anul trecut nu știu cât le respectam.

Dar a trebuit să mă responsabilizez, softcore zic eu. Mai bine soft decât hardccore.

Asta așa, în continuarea articolului de ieri, cu băutul și volanul.

 

 

57

No Responses

Write a response