Despre prietenie sinceră. În două cuvinte, fără tag pe facebook

4 martie 2009, dacă nu mă înșeală memoria:

”băi, am nevoie să stau la tine vreo câteva zile, nu întreba de ce”

Cele câteva zile au durat până în februarie 2014. Aproape 5 ani, fără câteva zile. Nu ne-am oprit acolo, continuăm. Cu bune, cu rele, cu miștouri și chestii serioase. Cu zile bune și zile proaste.

Am învățat în cei 5 ani de stat împreună și cei aproape 8 de prietenie în primul rând respectul și ce înseamnă el. Și am mai aflat că nu trebuie să fie totul lapte cu miere într-o relație, fie ea și de prietenie. Și că prietenul e ăla care îți dă peste ceafă atunci când greșești și o iei aiurea. Sau ăla care se bucură mai tare decât tine atunci când îți iese una alta.

Și am mai învățat de-a lungul anilor că ”the ground can’t cause a fumble” și el a învățat că sosul de sarmuzac e cel mai bun făcut de un brăilean.

04 august 2008. Prima zi de muncă la un job nou. Am cunoscut doi oameni cu totul și cu totul speciali. Un tip și o tipă. Ea mi-a devenit nevastă peste niște timp. El îmi este cel mai bun prieten. Și nu aș renunța la ei pentru viață veșnică sau tot aurul din lume. Pentru că sunt ai mei, ca brazii.

Textul e scris după ce am fost provocat să dau tag pe facebook unui prieten sincer, cu care am contruit lucruri. Memo nu folosește facebook-ul dar știu că mă citește aici. Și că alături de el am reușit să construiesc o relație specială. Poate cea mai specială, aia de prietenie sinceră. Un fel de arc peste timp. Care va dăinui.

Așa că Jameson, știi ce ai de făcut de aici încolo. Să încurajezi oamenii să lege relații. Pentru că vom avea cu toții de câștigat.

 

20

2 Responses

  1. domain server
    March 25, 2016

Write a response