Despre munca în agenţii sau corporaţii. Aici şi dincolo!

Prin natura job-ului pe care îl am, dar şi al blogului ajung să interacţionez cu destui oameni care lucrează în agenţii de publicitate, de digital dar şi în diverse corporaţii. În ultima vreme m-am întâlnit cu oameni care lucrează în agenţii destul de mari, apreciate, recunoscute şi premiate pe la diverse festivaluri. Nici unul dintre cei cu care am vorbit nu e mulţumit cu ceea ce face şi mai ales cu modul în care este tratat.

Astfel, am auzit de oameni pe care îi prinde ora 3:00 sau 4:00 în agenţie pentru a reuşi să termine treaba pentru toate proiectele sau toţi clienţii de care se ocupă. Nici o oră suplimentară plătită, ba mai mult, i se mai şi reprosează indirect că nu munceşte cât ar trebui. Asta în ideea în care face munca a doi sau chiar trei oameni. Pentru că la noi se poate. Dacă pleacă un om din organizaţie, sarcinile îi sunt distribuite celor care rămân şi postul eliberat nu se mai ocupă prea curând, poate deloc. Nimeni din conducere nu îşi pune vreo întrebare atunci când oamenii aleg să plece în masă. Câte trei, patru, cinci sau şase la intervale scurte de timp unul după altul. Asta am trăit-o şi eu, atât în BRD cât şi în Intact. În Intact s-a dus dracului o echipă de vreo 20 de oameni în vreo 2 luni, pentru că pitong. Sunt alţi proşti care bat la uşă, nu ne batem capul. De ce să ne păstrăm oamenii pe care deja i-am format în stilul nostru când putem foarte uşor să o luăm de la capăt iar şi iar? Eventual pe salarii mai mici sau chiar pe internship, fără nici un ban?

Pe de altă parte, discutam acum vreo lună cu un amic care lucrează în Cehia într-o corporaţie şi îmi spunea că la ei se plăteşte şi un over-time de 15 minute, dacă e cazul. Pentru că, dacă vrei să rămâi la serviciu mai mult de o oră după finalul programului ( adică după 19:00) îţi trebuie nu ştiu ce semnături de la superiori, altfel badge-ul ţi se dezactivează şi nu mai poţi ieşi decât scos de pază, cu note explicative şi tot tacâmul.

La noi nu e cazul de aşa ceva. Întâi ar trebui o legislaţie dură şi să scăpăm de sindromul exploatării omului de către om. Pentru că un om care stă peste 12 ore la birou, e clar că nu poate da vreun randament conform parametrilor şi ajunge ca pe la 30 de ani să o ia cu capul.  Bine, or să apară destui acum care să spună că poate e omul prost şi nu reuşeşte să îşi facă treaba la timp. Dar chiar atât de mulţi proşti să fie angajaţi în agenţii? Înseamnă că e o problemă de recrutare, nu? Şi chiar toate agenţiile să aibă probleme cu recrutarea? Greu de crezut.

Dar na, ne lovim de acelaşi cerc vicios : angajaţii sunt temperaţi în reacţii de frica pierderii job-ului şi a problemelor cu găsitul altuia iar angajatorii merg pe burtă, că sunt zeci care ne bat la uşă. C-aşa-i în tenis!

12

11 Responses

  1. Alex
    July 27, 2014
  2. Pingback: Nu vinde timp | Titus Capilnean August 19, 2013
  3. Pingback: Linkuri de weekend - Marius Sescu April 26, 2013
  4. Ianculescuhimself
    April 23, 2013
  5. Katty
    April 23, 2013
    • Andrada
      April 24, 2013
  6. ihearlights
    April 23, 2013
  7. Titus
    April 23, 2013
    • Andrei
      April 23, 2013
      • Titus
        April 23, 2013
        • Andrei
          April 23, 2013
        • Andrei
          April 23, 2013
          • Titus
            April 23, 2013

Write a response