Eu urăsc aglomeraţia. Mall-urile, forfota din hypermarket-uri sau cozile de la casă. Da, cred că sufăr de agorafobie, dar fac tot posibilul să o ţin sub control cât de mult pot. Astfel că ori de câte ori sunt nevoit să ies prin oraş pe la cumpărături încerc să scurtez timpul petrecut acolo cât de mult pot.
În weekend-ul trecut am fost nevoit să merg prin mall cu un prieten, să îşi caute el câte ceva şi să arunc şi eu un ochi, poate găsesc ceva. Speranţa mi s-a dus rapid însă. Nu prea ai de unde alege. În afara faptului că jumătate din magazine sunt destinate exclusiv gagicilor, cele care rămân au nişte impresii tare greşite despre bărbaţi, stilul şi aspectul lor.
Mai concret, aproape toate! magazinele care au haine pentru bărbaţi au designeri care sunt convinşi că bărbaţii din România sunt fie fotomodele fie anorexici. De ce spun asta? Pentru că peste tot găseşti numai chestii cambrate, slimfit, mărimea XL e destul de mică faţă de realitatea XL şi pantalonii normali sunt în totalitate skinish. Ce nu e skinish, trebuie să aibă ceva modele de cusături, ceva culori dubioase şi tot aşa.
Înţeleg că ne-au cotropit hipsterii şi social-freaks, dar mai sunt oameni care mai bagă o şaorma, care au 90 kg la 1,90 (aşa cum e cam normal). Cu noi cum rămâne?
8 comentarii Adaugă comentariu
Croitoria pe comanda. Cu tesaturi mult mai serioase din punct de vedere cromantic, cu optiuni nelimitate legate de modelul ales, cu certitudinea ca la final vei avea un produs conceput pe dimensiunile corpului tau, cu satisfactia ca ai participat la designul acelui produs. Si exemplele pot continua.
dar costurile? si timpul de executie?
Si timpul pe care il pierzi la croitor, si pe drumuri catre/de la el…
@Anrei- Costurile nu difera mult in comparatie cu produsele pret-a-porter, iti pod da si exemple concrete daca iti iei ca referinta un produs din mall. Timpul de executie este cuprins intre 3 saptamani si 2 luni, in functie de complexitatea conformatiei si a modelului ales.
@criserb- Croitorul poate veni la tine acasa, la birou. Dureaza cam 2 ore sesiunea de prezentare, luare masuri, alegere tesaturi, modele, optiuni. Si asta in confortul casei tale.
eu inca ma mai las imbracat de altii, ma refer la pulovere si tricouri, imi place sa mi se faca daruri.
Cam greu la pantaloni si adidasi…chiar tre sa ma deplasez si eu… Oricum, urasc cumparaturile!
Aceeasi problema e si in magazinele de femei, zici ca au facut toate tzoalele pentru anorexice lipsite de forme si de minim 1.80m. Nu mi-am mai luat o amarata de pereche de blugi de mai bine de un an, ca toate fie stau pe mine ca pe gard, fie arata ele oribil.
Simplitatea nu mai e apreciata, acum toti blugii au tinte, bucati sfasiate, culori de parca ar fi trecut printr-o ploaie de acid etc.
Si chiar ca marimile alea n-au nicio treaba – am probat de curand doua perechi de blugi din acelasi magazin, unii erau 34 si ceilalti 36 – aia pe 36 nu ma incapeau, 34 imi veneau (prost). M-am enervat, am abandonat cautarea.
da unde is alea de 1,80? ca eu nu le vad nicaieri :))
Probabil in visul designerilor. Sau al lucratorilor din China. :))