De ce nu mai avem idoli?

Când eram mic, era obligatoriu să ai un idol, un model pe care, dacă nu să îl urmezi, măcar să îl apreciezi cu toată fiinţa ta. De cele mai multe ori, idolii se regăseau dintre sportivi sau cântăreţi. Oameni cu a căror imagine se luptau diverse brand-uri să se asocieze. Primul care îmi vine acum în minte este Jordan, cu al său Air Jordan sau 23 de la Nike.  Toată lumea trebuia să aibă astfel de adidaşi. Doar îi recomandă Jordan.

Acum, cu mici excepţii, copiii din noile generaţii nu mai au idoli. Dacă îi intrebi ca cine vor sa fie, nu vor şti. Şi nu înteleg de ce, serios. Nu e anost şi trist în acelaşi timp să mergi mai departe fără nici un punct de ancorare?

Eu l-am avut ca idol pe “nebunul” sau “viermele” de Dennis Rodman. Îmi placea atât de tare de el, încât în şcoala generală mă trezeam undeva pe la 4-5 dimineaţa să văd meciurile din NBA, pe care le transmitea PRO TV. Alte vremuri. Mă fascina lejeritatea cu care putea îmbina imaginea de bad-boy cu cea a jucătorului perfect, de multe ori peste Jordan sau alte MVP-uri ale vremii. Mai ales că timp de 7 ani a fost cel mai bun “rebounder” din NBA, record care încă stă în picioare. Singurul lui defect a fost că nu a jucat la Magic. În rest, a fost jucătorul perfect.

Şi ca să vă faceţi o idee despre Dennis Rodman, va dau un clip care mie îmi place mult

Foto

16

4 Responses

  1. Marius Matache
    January 25, 2012
    • Andrei
      January 25, 2012
  2. stefan
    January 18, 2012
  3. Stefan Murgeanu
    January 18, 2012

Write a response