De când trebuie să lăudăm CSR-ul? Sau orice altă activitate de marketing?

Scrie ieri Oancea despre cum ar trebui să o lăsăm mai ușor cu PR-ul pe scări, mai ales în situații complicate, când cea mai bună variantă ar fi să îți asumi o gherlă și să mergi mai departe.

E vorba despre reacțiile care au decurs de aici, când brandurile au făcut tumbe despre cum să se dezică sau nu de premiul acordat idioatei doamnei cu impresionante contribuții la sănătatea românilor.

Ce nu spune Alex, pentru că încă e junior în tainele unui hate aplicat corect, este că cea mai amuzantă în toată povestea aia a fost o tipă de la un brand, nici nu contează care, atâta timp cât nu e medicover, care a început să se lamenteze pe facebook că nu e corect să fie tras de urechi brandul ei când o gherlește și să nu îl laude nimeni când face fapte bune.

Păi, situația e cam așa și hai să nu ne ferim de cuvinte. Tot ce înseamnă CSR/ Marketing/ PR e făcut cu un singur scop: acela de a expune brandul. Că mai apoi se urmăresc chestii diferite e altă poveste.

Din expunere poți deriva către vânzări, către awareness sau către equity. Nici nu mai contează pentru ce.

Nimeni nu face CSR din mărinimie sau empatie, o face pentru un scop mercantil, care la final este cuatificabil în ceva, într-un raport.

CSR se numește când faci chestii și nu pui brandul pe el, când bagi 2000 de euro în csr și 20.000 de euro în media ca să lauzi ce ai făcut, e un pic ipocrizie.

Știm cu toții companii uriașe care se duc la o casă de copii cu chestii de 300 de euro și cu zece televiziuni după ei, eventual și cu promo la măruță.

(fix în momentul în care scriu asta, un prieten care e mare director de marketing mă anunță că face niște chestii ca să ajute niște copii și nu implică brandul pentru care lucrează, asta așa, ca idee)

Deci nu, tot ce înseamnă CSR/MK/PR nu trebuie lăudat mereu și la drumul mare. Pentru asta există festivaluri, conferințe, premii ale industriei.

Sau există bonusuri pentru obiective, acolo unde acestea sunt îndeplinite și bonusul meritat.

Știu, nu am dreptate, că trebuie mereu să ne batem pe spate prietenește și să ne felicităm pentru orice chestie plină de pozitivism și energie și corectitudine politică, dar nu.

Cam atât.

16

No Responses

Write a response