Cum văd eu problema cu Roşia Montană?

În primul rând, ţin să precizez că am încercat să stau cât mai departe de discuţie de-a lungul timpului pentru a evita unele discuţii inutile cu simpatizanţii ambelor tabere. Şi spun inutile pentru că asta sunt, atâta vreme cât doar se discută discuţii şi nu se trece la fapte concrete.

Revenind. Am văzut isteria creată în ultimele zile după apariţia spotului cu Maia Morgenstern. Spotul îl vedeţi aici.  Sincer să fiu, pe mine m-a lăsat rece, fără să mă facă măcar să ridic vreo sprânceană. Ştiu, e cutremurător, şocant, te face să plângi în hohote şi transmite un mesaj mult prea profund pentru profanul din mine. Vax albina. E teatru pur, Maia face ce ştie ea mai bine, să umble la sentiment şi atât. Nu salvează nimic cu 2 cercei şi un inel.

Acum, trecând la problema în sine, adică la tot calabalâcul pro sau contra RMGC sau al exploatării miniere din zona Roşia Montană, eu consider că problema se reduce simplu la a face sau nu. Din punctul de vedere al militanţilor contra RMGC, nu ar trebui ca aurul să fie exploatat de americanii cei avari şi distrugători, care ne vor doar aurul şi îi doare în paişpe de oamenii de acolo. Masacru, genocid…etc etc. Ei susţin că zona poate fi salvată altfel, promovând turismul şi reîntorcându-ne la tradiţii. Adică să fie şi exploatare, dar la târnăcop şi sită, dar şi cu agroturism şi toate cele. Dacă mă întrebaţi pe mine, eu nu aş merge acolo ca turist nici legat la ochi. Am trecut de vreo două ori şi m-am speriat.

Pe de altă parte,  activiştii de care v-am povestit mai sus,  care s-au unit sub umbrela diverselor ONG-uri sau fundaţii sunt destul de activi în lupta lor, prin diverse campanii, spoturi radio sau tv ori materiale de informare. Cu toţi banii cheltuiţi pe astfel de acţiuni, ar fi putut lejer fie să ajute oamenii de acolo să obţină fonduri europene pentru dezvoltarea de pensiuni agroturistice sau chiar de IMM-uri şi ar fi avut astfel la îndemână puterea exemplului:” Uite ce am făcut noi, am sprijint oamenii ăştia să înceapă promovarea şi dezvoltarea zonei şi lucrurile încep să se mişte în direcţia pe care o dorim, fără cianuri şi alte substanţe periculoase”. Din câte ştiu, nu se prea întâmplă asta. E uşor să ţipi dintr-un scaun de la Bucureşti că e naşpa. Dacă greşesc cumva, vă rog să mă corectaţi.

RMGC nu se lasă nici ei. Continuă campania de promovare, speră în continuare că vor primi verde pentru demararea lucrărilor. E de înţeles şi punctul lor de vedere, urmărind interesul economic. Pe lângă asta, promit şi dezvoltarea comunităţii locale, prin crearea de noi locuri de muncă.

Între timp, până când unii sau alţii vor avea câştig de cauză într-un final, există acolo nişte oameni care abia îşi duc existenţa şi care trăiesc cu grija zilei de mâine de ceva vreme încoace. Ei ar trebui să fie subiectul principal, ei ar trebui să fie în centrul discuţiilor şi nu interesele unora sau altora. Ne ofticăm pe RMGC ca vine să ne scoată aurul din ţară dar noi suntem incapabili să facem asta. Ne simţim ameninţaţi de cianuri şi noi nu suntem în stare să găsim soluţii alternative viabile.

Ca să mă întorc la tradiţie şi popor, există o vorbă prin bătrâni care spune că “o mie de vorbe nu fac un ban”! Până nu vor începe să se mişte lucrurile într-o parte sau alta, noi rămânem cu spoturile.

18

10 Responses

  1. Cristina
    September 5, 2013
  2. Pingback: De ce nu mă duc la protest | Andrei Cismaru September 5, 2013
  3. Andrei
    June 23, 2012
  4. stefan
    June 20, 2012
    • Costelin
      June 21, 2012
  5. Elena
    June 20, 2012
    • Mihai Papuc
      July 11, 2012
  6. Costelin
    June 20, 2012
    • Elena
      June 20, 2012
  7. ruxa
    June 20, 2012
    • Andrei
      June 20, 2012

Write a response