Cum am învățat lecția prejudecăților pe propria piele

Sunt alături de echipa de la job pentru două zile în Israel. Suntem cazați în Tel Aviv că aici avem treabă și colegii au hotărât ieri ca azi să dea o fugă la Ierusalim.

Eu am zis din prima pas, convins fiind că nu am ce vedea acolo, că probabil sunt niște ruine ca la greci și niște babe care dau ocolul bisericilor de acolo în patru labe, bat mătănii și jelesc ceva.

Până la urmă am zis să nu fiu party breaker și am mers cu ei, convins fiind că o să mă plictisesc ca Hristos pe cruce. ( acum ne permitem să facem glume între noi, doar l-am vizitat la mormânt).

Ei bine, m-am simțit cel mai mare ignorant când am ajuns acolo. Un oraș vechi de 3000 de ani care arată mai bine decât orice oraș din România, foarte multă lume, dar civilizată!, albi, negri, arabi, evrei, creștini, chinezi, nordici. Fiecare în treaba lui, nimeni pe obediență sau habotnicism ca la noi.

Se poate și normal, se poate și civilizat. Nu-mi pare rău deloc că am mers, doar că mă simt cam mustrat de conștiință că am căzut în păcat și am zis că ”azi la paracheva, mâine în toată lumea”.

Ah, o mașinărie de făcut bani, să nu credeți că e altfel. Cred că știu de unde are planul de business Dani.

 

23

No Responses

Write a response