Circul s-a schimbat în bine!


N-am mai fost la circ de vreo 9 ani și atunci stiu că nu mi-a plăcut foarte tare. Multe animale care păreau a fi chinuite, niște clowni cu glume nu foarte reușite, totul făcut pe fugă și grabă de parcă artiștii voiau să își facă numărul și să plece repede mai departe. Atunci am fost oarecum forțat de puștiul unui prieten care a plâns la taică-su vreo 3 zile că el vrea la circ și pace. Până la urmă l-am dus eu, să nu fie copilul dezamăgit și ofticat.

Ieri am fost iar la circ. Când am primit invitația de la Ruxa am fost un pic sceptic, trebuie să recunosc, dar am acceptat până la urmă să merg. Am plecat spre Globus fără așteptări mari spunând în sinea mea că e doar un spectacol de circ și atât. Nu o să mor din atâta lucru.

Numai că așteptările mi-au fost date complet peste cap, încă de la început. Circul nu mai este spectacolul ăla cu 10 animale care fac niște ghidușii, doi trei șerpi, o maimuță și un clown și gata.  Acum circul este mult mai complex, este un spectacol de varietăți, care îmbina foarte bine teatrul, acrobația și dresura de animale. Toate astea legate fluent într-un spectacol de două ore, denumit ”D-ale Bibicilor”  și care a avut premiera sâmbătă.

Spre marea mea uimire, sala era plină iar mai târziu am aflat de la artiști că la Globus se joacă 7 spectcole pe săptămână, toate cu sala încărcată. Tot de la ei am aflat că pentru ca un astfel de spectacol să iasă foarte bine, unii artiști repetă chiar și trei ani. Pentru că nu e tocmai simplu pentru ei să facă acrobații la înălțime îmbrăcați în costume din epoca lui Caragiale și în același timp să mai și cânte.   Să nu mai spun că este nevoie de un efort uriaș să poți pune în scenă și coordona o echipă de 100 de oameni.

Un alt lucru care m-a impresionat a fost să aflu că cei din Circul Globus sunt ca o familie. Foarte mulți artiști sunt pregătiți și antrenați multă vreme, unii chiar din copilărie până când pot ajunge să intre pe scenă, iar Monica Davidescu ne-a explicat că un artist nu face numai ce se vede pe scenă, de cele mai multe ori ei ajutând și recuzita sau regia, chiar în timpul spectacolelor. Totul este ca un mecanism nemțesc, în care fiecare își știe foarte bine rolul și toți au încredere deplină în colegii lor.

Eu am plecat de acolo încântat, vesel și cu promisiunea făcută mie că voi mai merge. E un obicei sănătos să mergi la circ, să râzi și pentru câteva ceasuri să uiți de cele lumești.

Auraș spune că la Globus i-a plăcut mai tare decât la Soleil, Claudiu povestește cât de încântată i-a fost puștoaica cea mică iar Raluca este încântată că nu a vazut clowni 🙂

13

No Responses

Write a response