Profitând de weekendul prelungit, sâmbătă dimineaţa am dat o fugă spre Brăila, să-i mai văd pe ai mei, să mai salut dunărea, chestii d-astea de vacanţă incognito.
Prima chestie care mi-a atras atenţia a fost traficul. Nu se dă semnal, nu se mulţumeşte în trafic şi totul se mişcă undeva în jurul a 30 de kilometri la oră. Nu mai mult că ameţim. Nu mai comentez de bulevardul dorobanţi care, în continuare, arată ca după bombardament.
Weekendul ăsta a fost Festivalul Internaţional al Muzicilor Militare, adică fanfare militare care au defilat prin oraş şi au făcut super atmosferă. Chiar mi-a plăcut chestia asta, păcat că nu a fost comunicată suficient de bine încăt să afle mai multă lume despre. Am pus şi un video aici. Erau la repetiţie băieţii, dar au strâns ceva oameni ieşiţi la bere pe faleză pe la 12 ziua.
Despre băut o bere acum. Am fost la Garden Club, o terasă foarte mişto, lângă patinoar. Exact cum trebuie să fie, aer liber, răcoare, departe de oraş, astfel încât să nu facă lumea scandal că e muzica dată tare. Pe timpul verii înlocuieşte Vinyl Pub. Ca plus, au un mojito bun, ca minus ar fi DJ-ul, pe care cred că l-au luat de undeva de la „refuzate la export”. Are omul un stil de a combina Bon Jovi cu Tenerifeeeeee, Guns cu Puya ceva de speriat. Ah, pe 6 iulie o să fie concert Nightlosers acolo, se anunţă mişto.
Sunrise Bistro e un loc de evitat clar. Duminică seara era ceva karaoke, se încingeau hore şi se chiuia ca la o serbare câmpenească făcută în cerdac. Măcar nu am mai văzut gratarul la intrare, s-au modernizat un pic.
Apropo de cârciumi şi oameni, ne-am amuzat copios sâmbătă seara când stăteam la bar la Garden şi toată lumea se uita compătimitor la noi cu figuri care transmiteau milă. Pe principiul „uite mă, săracii, n-au avut minute să sune să rezerve o masă”. Trecând peste asta, foarte mulţi oameni suferă maxim când ies în oraş. E un trend să fii dezgustat imediat ce ai ieşit pe uşă, să nu te mulţumească nimic, nici măcar rochia de nuntă pe care şi-a luat-o consoarta când a ieşit afară. Preţiozitate maximă.
În rest, numai de bine, dunărea e la locul ei, am descoperit un drum de care habar nu am avut vreodată că ar putea exista şi care face legătura între port şi patinoar, mi-am băut minţile cu oameni faini şi cam atât.
Ah, şi am mâncat ca spartul covrigi de la bulevard.
0 comentarii Adaugă comentariu
Nu am fost niciodata in Braila desi am amici care imi mai arunca cate o invitatie! Poate candva o voi onora!
Aahhh, acei covrigi!! :)) si eu ori de cate ori ajung acasa ma grabesc sa-mi improspatez amintirile copilariei mele cand mergeam cu bunicul pe bulevard si intotdeauna imi cumpara covrigi calzi cu kefir 🙂 cred ca nicaieri in tara si in lume exista covrigi mai buni ca cei de la Braila 😉
Cat despre faleza… As vrea sa o vad ca odinioara: mai inflorita, mai inverzita fara atatea balarii si gropi si urate chioscuri care se vor a fi „restaurante”