Când simţul proprietăţii e prea dezvoltat

Să presupunem că suntem într-o cantină. Mese multe, solniţe şi recipiente pentru piper (habar n-am cum se cheamă sau dacă există o denumire pentru ele) nu destule cât să fie pe toate mesele câte una.
Ce facem în situaţia asta? Mergem să luăm de la masa vecină. Dacă îţi cer sarea, îmi zici că e ok să o iau, nu te apuca după să faci gură că am luat sarea şi nu am mai pus-o la loc. Nu e a ta, adusă de acasă, e un bun comun care trebuie să fie la îndemâna oricui.

Uneori avem simţul proprietăţii mult absurd şi  prosteşte dezvoltat. Nu întotdeauna funcţionează principiul de japcă “ce-am găsit al meu să fie”

18

One Response

  1. Diana Leonti
    June 6, 2012

Write a response