Băi băieţi, suntem aşa penibili uneori…

Şi nu am nici cea mai mică problemă să mă includ în titlu, cunoscut fiind că primul pas spre vindecare este conştientizarea şi acceptarea situaţiei.

Se întâmplă din când în când să ne pice cu tronc câte o mândră fată, pentru care am face aproape orice să-i furăm un sărut sau chiar mai mult de atât. Nimic de zis, e frumoasă şi mişto senzaţia. Dar aici începe transformarea noastră din masculii alfa în cimpanzei telecomandaţi.

Oricât de discret ai încerca să fii, e greu ca cineva care te cunoaşte cât de cât să nu observe că se întâmplă ceva cu tine şi că te transformi. E ciudat să vezi cum un tip pe care îl ştii că ascultă rock dă share pe facebook brusc şi deodată la melodii comerciale gen Anda Adam sau Delia. Sau un tip mare devorator de shaorma şi tâmpenii fast-food devine brusc un rafinat iubitor şi cunoscător de bucătării exotice şi excentrice. No shit, pe bune?  Ah, sau oameni care au băut toată viaţa numai bere la draught încep brusc să etaleze cunoştinţe aprofundate despre vinuri.

Bine, aici o mare parte din vină o au şi gagicile, care se umflă în pene şi le creşte self-esteem-ul când ne văd cum ne purtăm, asta dacă nu se amuză copios şi fac mişto pe seama noastră.

Deci, hai ca pe viitor să fim şi noi mai normali şi mai puţin penibili. Asta dacă om putea, că na, când te loveşte ceasul…e greu de abordat situaţia.

Am scris cele de mai sus după ce aseară am râs cu o prietenă despre 2 peţitori pe care îi posedă la momentul ăsta şi de care se amuză bine, oamenii încercând să-i câştige atenţia fiind la fel de discreţi ca un uriaş în ţara piticilor.

Remember this?

26

3 Responses

  1. Alin
    March 16, 2013
  2. Pamfletarul Orb
    January 16, 2013
  3. Andrei Pascaru
    January 15, 2013

Write a response