Când eram prin liceu aveam un coleg care îşi cumpărase o dacie 1310. Şi ca orice dacie se strica în draci. Omul tot meşterea la ea toată săptămâna ca să aibă cu ce se plimba prin oraş în week-end. La un moment dat a avut nişte probleme, s-a apucat să schimbe carburator, furtune, delcou ca să vină un tip mai experimentat să-i spună că are o bujie stricată. Muncă în zadar, bani cheltuiţi aiurea.
Azi a fost rândul meu să fiu aproape de o situaţie similară, dar cu calculatorul. Îl instalez pe locul lui, leg cablurile, le bag în priză şi dau play. Porneşte fără probleme, dar nexam imagine. Scot cablul, îl mai bag o dată. Nimic. Şi caută soluţii. „Clar e placa video, e dusă dracului”. Sun un amic şi îl întreb ce şi cum să-mi iau că mi s-a (insert toate cele aici) placa video.
Tipul îmi pune clasicele întrebări : e băgat în priză? da în calculator l-ai băgat? Atunci îmi dau seama că am băgat cablul în mufa de placa video onboard şi nu în cea care trebuie.
Acum stau şi mă gândesc: dacă aş fi stat 5 minute strâmb şi aş fi re-evaluat situaţia , n-ar fi fost mai bine? Aşa, nu am reuşit decât să îmi fac nervi şi să dau motive de mişto ăluia.
Grow up, kid!
0 comentarii Adaugă comentariu
Ce „faine” is momentele astea! Si cei mai buni dintre noi le patesc.
felicitari pt faptul ca ai avut curaj sa ne spui si noua, sa facem si noi misto!!! oricum, fiecare pateste cate-o faza de-asta in viata, nu te speria