Dacă îți este amic/prieten sau ții la relația dintre voi, nu da feedback

O să sune un pic ciudat ce o să scriu mai jos, pentru că este cumva împotriva curentului de gândire pozitiv și progresist, orientat spre dezvoltare.

Înainte de a fi antreprenori, owneri, manageri, suntem oameni, ceea ce ne face automat expuși unor vulnerabilități. Depinde cât de mult dorim și luptăm să le închidem, că sunt unii care le duc cu ei toată viața super relaxați. Oricât ne-am dori să nu facem asta, trebuie să fim super antrenați mental ca să nu ne radicalizăm în bula noastră și să nu căutăm doar reacțiile care să ne valideze acțiunile.

Fie că vorbim de business, fie că vorbim de dezvoltare personală sau de mobilat casa, e foarte dificil pentru oameni să accepte un feedback negativ. Sau mă rog, care să contravină convingerilor deja formate.

Serios acum, de câte ori n-ați pățit asta, să întrebați pe cineva dacă vă stă bine o haină, feedback-ul să fie spre meh, dar să mai cereți păreri până scorul de Bine vs Meh să fie favorabil primei variante?

Un feedback negativ dat cuiva, fie el argumentat și susținut cu fapte concrete, mai devreme sau mai târziu va atrage distanțarea personei vizate de tine. Nu neapărat cu rea intenție, dar pentru că va căuta întotdeauna păreri care să-i valideze convingerile și deciziile.

Și nu trebuie să o iei personal, tu ai avut cele mai bune intenții. Doar că raționalul nu bate întotdeauna emoționalul.

Doar că, pe viitor, când cineva îți cere feedback onest, obiectiv, pe bune pentru ceva și nu ești dispus să-l faci măcar să își ridice niște semne de întrebare, gândește-te bine ce răspuns îi dai.

 

Super Bowl 2019: Patriots vs Rams

Continuăm tradiția începută acum câțiva ani despre articolul care îți spune la ce să te aștepți de la SuperBowl, scris alături de bunul meu prieten Mihai.

 

Mercedez-Benz Stadium din Atlanta Georgia este locația de anul acesta a Super Bowl-ului în care se vor întâlni New England Patriots și Los Angeles Rams.  

După două finale ale conferințelor cu prelungiri și cu controverse de arbitraj avem parte de încă un capitol din rivalitatea Boston Los Angeles.  

Rams s-au mutat din St. Louis în Los Angeles în 2016 și l-au angajat că antrenor principal pe tânărul de 30 de ani Sean McVay care a reușit în doar 3 ani să devină unul dintre cei mai respectați antrenori din NFL. Jared Goff este quarterback-ul celor de la Rams care a crescut foarte mult în ofensivă lui McVay și pare pregătit să facă următorul pas și să câștige un Super Bowl la doar 24 de ani.

În finala conferinței NFC Rams a trecut de New Orleans Saints într-un meci foarte echilibrat unde au fost nevoie de prelungiri dar care a fost marcat de o imensă controversă de arbitraj la o fază din ultimul sfert în care Saints ar fi putut prelua conducearea decisiv. Cu toate astea Rams sunt o echipă solidă, bine antrenată care merită să fie aici.

New England Patriots continuă să domine conferința AFC cu a 4 prezența în marele meci în ultimii 5 ani, dar anul acesta au avut nevoie de un offside la ultima posesie în meciul cu Chiefs și de un pic de noroc la aruncarea monedei înainte de prelungiri că să ajungă aici.  

E clar că Patriots nu mai sunt atât de înspăimântători cum erau acum câțiva ani, dar duo-ul Tom Brady (Quarterback) și Bill Belichick (Antenor) are probabil cea mai mare experiență în astfel de meciuri, având deja 9 prezente și 5 victorii în Super Bowl. Această serie extraordinară a început în 2002 când New England îi învingea pe favorita  St Louis Rams cu 20-17 în Super Bowl XXXVI.

Patriots sunt favoriți anul acesta și par că vor continuă să domine NFL-ul. Dar eu cred că linia defensivă a celor de la Rams va pune mare presiune pe Tom Brady și că tânărul Sean McVay va avea câteva trucuri care vor funcționa în fața maestrului Bill Belichick.  

Pronosticul meu Rams 28 Patriots 26  ( Mihai) | Pronosticul meu e Patriots cu măcar 2 touchdowns distanță ( Andrei)

Meciul începe Duminică noaptea la 01:30 și la pauză cântă Maroon 5  

De ce nu aș renunța prea ușor la contentul scris

O dată pe an revine în peisaj discuția cu bugetele de marketing, cum se împart banii și cum influencerii iau tot grosul banilor, pentru instagram și youtube, iar cei care crează content scris, bloggeri și publisheri, iau din ce în ce mai puține campanii în direcția asta. Zice Alex aici că e o bătălie pe views unde bloggerii nu au nici o șansă.

Într-adevăr, e o bătălie pe views atâta timp cât ele sunt intepretate ca atare și atât. Nu aș spune din amatorism ci din superficialitate și comoditate. Dă bine într-un excel să ai 1.000.000 de views pe o campanie decât 1000 de clickuri pe link. Aici se vede lipsa de strategie post-campanie.

Data is the new fuel, zice o vorbă de la americani. Toată lumea recomandă să colectăm datele cu cap, GDPR încearcă să reglementeze colectarea asta, Google pare să se replieze elegant, cumva, toată lumea se bate pe o bucată din share of time-ul consumatorului final. Fie că prin video, poze, story-uri sau text.

Problema cu primele trei enumerate este indexarea în google. Volatilitatea mediului nu permite indexarea, decât dacă utilizatorul caută direct în youtube ce îl interesează. Ceea ce este foarte puțin probabil, mai ales dacă ne gândim la zona serviciilor, livrare de mâncare, cumpărături online, reparații auto/electronice/diverse, E complicat să acoperi zona video cu livrare de pizza, de exemplu.

Dacă vorbim de stories, contentul dispare în 24 de ore, deci nu știu cât de mult te ajută pe long term.

Atâta timp cât google va indexa text, zona de search va fi principala acțiune din ecosistem, trebuie să ai în vedere o strategie de brand protect și de content text, care să ajute un pic la seo, atâta cât mai este el posibil.

Revenim la cele trei funneluri dintr-o campanie de comunicare/ marketing digital: awareness, consideration și conversion.

E bine să faci tamtam în toate mediile de comunicare, pe toate canalele și să fii activ all across the web, să te faci cunoscut, să semnalizezi prezența brandului și a serviciilor/beneficiilor livrate. Apoi, când începi să rafinezi funnelul și ajungi la consideration, e bine să comunici reasons to believe, să ai un mesaj mai precis și mai concis, ca mai apoi, în zona de conversie să fie cât mai ușor de finalizat procesul. Și vorbesc de conversie ca acțiune, nu ca vânzare propriu-zisă.

Conversia poate fi o abonare la newsletter, mai mult de 2 minute petrecute pe site, click către un link, vizualizare de produs sau orice altă valoare care este considerată necesar de urmărit.

E foarte important să alegi inspirat canalele pentru fiecare funnel și mesajele distribuite acolo. Și e foarte important ce rămâne peste campanie, după ce ai încheiat-o. Legenda spune că o campanie de succes este aia care în care, după ce campania a luat final, ești mai sus decât punctul de unde ai plecat. Indiferent care ar fi indicatorii măsurați.

 

Long story short, textul rămâne, textul se indexează, textul ajută brandul tău să existe în istoria internetului și să nu se piardă în timeline-uri, în algoritm sau în vizualizări care dispar în 24 de ore.

Până când procesul de indexare nu se va schimba radical, nu cred că e cazul să discutăm despre moartea textului. Putem discuta despre superficialitate, comoditate sau neînțelegere, dar nicidecum despre moartea textului. Sau a blogurilor. Sau a publicațiilor online. Cel puțin din perspectivă comercială.

 

Să fii calm nu îți dă voie să fii nesimțit

Încerc din răsputeri să fiu calm în trafic, caut rutele cele mai aerisite, nu mai folosesc waze în oraș, plec mai devreme cu 15 minute de acasă, chestii de detaliu care să-mi facă viața mai ușoară în trafic dimineața și seara.

Cu toate astea, uneori mă lasă nervii când văd indolenți la semafor, care abia pleacă de pe loc, de cele mai multe ori din cauza telefonului. Stau și dau swipe right sau se uită la stories sau ce-or face ei și se trezesc să plece după 5-7 secunde de când s-a pus culoarea verde. E super frustrant, că el trece, dar în spatele lui mai trec 2 mașini când ar putea trece măcar 5.

Pățesc asta aproape zilnic la semaforul de stânga de la Budapesta, când vii dinspre Unirii să te duci spre Camera de Comerț.

Când e orașul liber fă ce vrei, dar la ore încărcate, dimineața și seara, lasă un pic telefonul și fii atent la ce se întâmplă în jurul tău.

Mi-am amintit de clipul ăsta dimineață, când m-am ars ( iar) în aceeași intersecție cu un gigi d-ăsta.

 

“Prea multe nu avem voie să spunem”

„Situația este mult mai relaxată decât speculează mass-media internațională”

„Nu-mi vine să cred că asta e Coreea de Nord. Atât de modernă!!!”

„Ești sigură că ești în Coreea de Nord? Nu!!”

„E prea luxoasă, sincer”

„Suntem in Coreea de Nord sau in Singapore? It’s much more luxury than Dubai”

„Lasând la o parte tenta politică, este ceva ce îți taie respirația”

Dar, să nu judecăm prea aspru
ATENTIE!! Acest vlog arata doar CE AM PUTUT filma si DOAR exact ceea ce am VAZUT noi in Coreea de Nord. NU contestam, dar nici nu confirmam toate lucrurile vehiculate de mass-media privind aceasta tara. In nici un caz NU vrem sa facem PROPAGANDA regimului de la Phenian. Filmul arat DOAR exact ce puteti vedea si experimenta daca veti merge ca turist in Coreea de Nord!

Vlogul nostru nu e sponsorizat de nici un guvern sau companie privata.
Filmul reflecta strict calatoria noastra in Coreea de Nord din septembrie 2018, fara nici o pretentie de a
face politica pro sau contra unui anume regim.

 

Așa arată propaganda proastă, inutilă, făcută dintr-un hipsterism masiv, din disperarea de a atrage views.

Ce m-a amuzat cu adevărat pe mine a fost paragraful ăsta de mai jos:

Jurnalistii nu au acces in RPDC decat STRICT sub controlul dictaturii. Noi am fost ca TURISTI . Si ca turist, in momentul in care mergi cu agentia de turism din China trebuie sa semnezi o groaza de hartii si clauze. Cea mai nasoala referitor la filmat si la ce poti reda este ca NU ai voie sa apari ulterior la TV sa spui ce ai vazut sau auzit si NU ai voie sa faci un film la nivel de jurnalist profesionist sau de investigatie. Daca firma chineza pierde contracte de turism in Coreea din cauza ca guvernul RPDC se supara cu te-au dus pe tine ca junrnalist incognito esti pasibil de plata despagubiri imense. Asadar tot ce mi s-a permis a fost sa fac un reportaj STRICT turistic, in care am avut voie sa arat doar ce se vede si nu am avut voie sa mentionez chestiile pe care le banuiesc, le-am citit pe net sau le-am auzit acolo. Asadar este evident ca nu pot reda in film ce mi-au povestit ghizii coreeni intre 4 ochi la o bere.

 

Deci practic nu am voie să redau pe bune ce am văzut, trebuie totul cosmetizat ca firma de turism chineză să nu piardă contractul, că altfel e deranj, DAR NOI NU FACEM PROPAGANDĂ!

Nu, faptul că arăți tot ce e cool, mișto, wow, numai superlative, nu e propagandă, e o relatare obiectivă de la fața locului.

Ca substanță de contrast, vă recomand clipul de aici, făcut pe bune

O să sune ciudat

O să sune ciudat, chiar ca o gândire de bătrân. Foarte posibil să fie așa, am înțeles că bătrânețea e o chestie care vine odată cu vârsta, dar nu pot să nu mă uit în jurul meu și să constat că lucrurile au luat-o un pic aiurea, atât local cât și global, cel puțin cu oamenii din industria comunicării/digital/online.

Zicea bine Sorin Tudor într-o discuție, că marele dezavantaj pe care îl aduce social media cu ea este faptul că acum pot vorbi toți, fără nici o limită/restriște, nu contează cât de mult ne pricepem sau nu, suntem experți în orice. Sau în cu totul alte probleme decât zona noastră de expertiză.

A dispărut respectul nu față de cei mai bătrâni, ci față de cei mai experimentați. Mă uitam zilele trecute la un băiat cum îl făcea, voalat, ce-i drept, pe Tudor Galoș habarnist și îl persifla foarte superior și-l trimitea să get a snickers, extrem de relaxat și lejer, într-o discuție unde Galoș are câțiva ani lumină de experiență avans în fața lui, respectiv marketing și comunicare.

O fi deprofesionalizare, o fi ceva în aer, dar mai citeam prin ceva interviuri cum un om de digital de la brand își propune în 2019 să comunice cu un public deja targetat.

I-a sărit lumea lui Neștian în cap ieri că o arde superior cu articolul ăsta, în care spune niște adevăruri și prezintă oarecum cum e de cealaltă parte a lumii frumoase dintre influenceri. Doar că dincolo de a-l bate pe Neștian pe cruce, care totuși, a realizat mai mult decât 90% din frumoșii și frumoasele instagramului, eu n-am văzut să vină nimeni cu o campanie coerentă, corectă și focusată pe obiective/rezulatate de multă vreme. Totul se rezumă la niște poze mișto, la o activare cool cu influenceri, toate pierdute în volatilitatea unor story-uri care dispar în 24 de ore. În fine, nu judec pe nimeni, fiecare cu strategia lui.

Am mai avut ocazia, tot anul ăsta, să citesc pe un site al unei agenții că „Tacticile bine gandite conduc spre succes”. Ce strategie, ce fir roșu, în tactici stă succesul. Tactică peste tactică până încropim ceva. 

Enough for now. Pe vremea mea era altfel. Dar ce mai știm noi, bătrânii?

Ce să faci în caz de accident unde e suficientă constatarea amiabilă?

Pentru că tocmai am încheiat un proces de constatare și deschis dosar de reparație, unde mai mult am bâjbâit decât am mers la sigur, am zis să las mai jos câteva sfaturi utile.

În vacanță am avut un incident minor, o neacordare de prioritate unde n-am fost eu vinovat și m-am ales cu o aripă și o ușă stânga avariate. Trebuie înlocuite, dar nimic grav, e bine că a fost doar atât, șoferul nr 2 a cooperat foarte bine, totul a fost super smooth. În fine, e foarte utilă camera de bord, nu are neapărat valoare în instanță, dar filmarea te poate ajuta la constatare și, am auzit cazuri, în fața polițistului, dacă e cazul.

Așadar, dacă se întâmplă, trebuie să completați amandoi formularul de Constatare Amiabilă. Destul de simplu, nimic de comentat aici, mai ales dacă nici celălalt șofer nu ridică obiecții. Detalii în linkul anterior, e destul de clar.

După completarea formularului, suni la compania de asigurări și te programeaza ei la un service partener, unde au un inspector de daune care va stabili vinovăție și reparații necesare.

Acum, pentru liniștea ta, mai ales dacă mergi la constatare fără celălalt șofer ( în cazul meu, tipa nu stă în București, nu aveam ce face, decât să o pun/să mă pun pe drumuri), ai nevoie musai de:

  • copie de pe polița RCA a celuilalt șofer
  • copie de polița ta RCA
  • copie de pe CI tău
  • copie de pe talonul tău
  • copie permis conducere al tău

Și MUSAI poză cu avaria celuilalt automobil. Nu e specificată nicăieri , dar  te ajută și grăbește un pic constatarea.

Eu am avut noroc ieri de un tip foarte ok de la City, care mi-a explicat și m-a așteptat să primesc pozele și care mi-a dat rezoluția super repede ( cam 1 oră și ceva cu tot cu recepția de la service) dar probabil se găsesc și mai catolici decât papa și te pot pune pe drumuri.

Altfel, drumuri bune. A fost primul incident din viața mea de șofer, sper să fie și ultimul.

Pericolele tehnologiei necunoscute

Povestire tragi-comică într-un act.

Preambul:

pentru cine nu știe, dupa 20 de ani de așteptare, s-a produs minunea și s-a înfăptuit un McDonalds în Brăila, astfel că acum se poate declara independența de Galați

 

Am dat o fugă la Brăila săptămâna trecută, două zile, să vadă și bunicii de acolo minunea de copil, așa de final de vacanță. La plecarea spre București, am oprit la Mc ca să luăm cafea pentru drum. Partea bună e că au și McCafe și, în sfârșit, ai de unde bea o cafea decentă în oraș.

Intru în restaurant și mă duc spre zona de Cafe și aștept să vină cineva să-mi dea cafeaua, să o plătesc și să plec. La casa de la mâncare mare zarvă, scandal ca la revelion, cu o doamnă care era profund nemulțumită că nu-și primește comanda pe loc.

În locația din Brăila, fiind nou deschisă, sunt deja implementate și display-urile de self service, iar servirea de la case se termină tot cu o coadă pe care o urmărești pe un display și vezi când e gata de ridicat comanda ta.

Supărarea a atins cote și mai mari când a venit un puștan, a arătat bonul și a plecat cu comanda spre masă. „Cum să-i dați astuia, că nici nu l-am văzut la coadă”?

Complicat să vii cu două chestii noi într-un oraș nou, unde există riscul ca multă lume să nu fi interacționat cu tine, ca brand înainte și să aibă niște așteptări diferite de ce oferi tu.

Sper totuși că angajații de acolo au un spor de stres o perioadă, până lumea va adopta tehnologia din restaurant și va înțelege cum funcționează lucrurile, chiar dacă nu le adoptă 100%.

Sau măcar să fie un/o hostess care să fie acolo disponibil la explicat/îndrumat/ajutat, ca să eviți astfel de situații.

 

 

Deocamdată nu ne afectează

Vremurile cu „nu mă interesează” au apus. Acum ne interesează, dar deocamdată nu ne afectează.

Nu ne afectează că se bat între ei

Nu ne afectează că mediul privat e luat la țintă.

Nu ne afectează că nu prea mai sunt bani pentru pensii și salarii la bugetari.

Nu ne afectează că se pregătesc noi taxe.

Deocamdată suntem bine, nu e cazul să ne băgăm nasul unde fierbe oala altuia.

Ne va afecta când vor pleca primele companii.

Ne va afecta când vor începe impozitările progresiv-agresive. Întâi salariile de peste 3000 de euro, apoi cele de peste 2000, apoi cele de peste 1000. Și la un moment dat, cine va avea venituri mai mari decât minimul garantat, va avea un impozit care să afecteze bine.

Și ne va afecta, că nu vor mai fi nici joburi, nici bani de pârtie, nici cafele la Starbucks. Joburile au dispărut prin vecini, odată cu multinaționala dușman al poporului, cafeaua la fel, avem starbucks doar cu pașaport.

Atunci ne va afecta, dar afectarea noastră nu-i va afecta pe ei.

Pentru că nu ne-a interesat, iar acum nu ne afectează.

Industria ospitalității nu trebuie să fie industria umilirii

Nu ajută cu nimic un chelner umil, dar nepregătit.

Nu ajută pe nimeni să-ți ceară miliarde de scuze după ce îți face mâncarea praf. Sau după ce îți răstoarnă sticla în poală. Sau cafeaua pe tine.

E mai de apreciat un chelner demn, cu capul sus, bine pregătit, care să știe ce să-ți recomande când întrebi, ce să bei, ce merge cu ce și sigur va face mai mulți bani ca un ghiocel care știe să fie doar politicos și atât.

Am observat asta recent, la câteva localuri, chelneri care erau foarte umili, foarte politicoși, care vorbeau în șoaptă, dar care au reușit să bulibășească o comandă relativ simplă, de 4 pizza și 2 burgeri. Nu ajută la nimic că știi să îți ceri scuze ca nimeni altul, când oamenii mor de foame.

A mai observat cineva că nu mai e la modă între chelneri notatul pe carnet?

Deprofesionalizarea se simte din ce în ce mai tare, pe toate palierele societății. Lipsesc oamenii care să fie bine pregătiți, care să practice meseria cu demnitate și pe care să îți inspire încredere.

Da, știu, cercul vicios al oamenilor buni, salariilor pe măsură, politicilor de HR și exilul în străinătate.

Problema e că ne-am umplut de absolvenți de facultate care frizează analfabetismul ( serios, dacă vreți să râdeți, mergeți undeva unde se completează chestii de mână și stați acolo o zi) și toată lumea aspiră măcar la joburi de top managenement, dacă nu chiar mai sus.

Și da, nu trebuie să ne mirăm când vedem vietnamezi sau nepalezi servind la mese sau în shaormării. Ăia măcar zâmbesc când îți întind haleala.