În niște ani de când mă plimb prin online am învățat că cel mai bine și util pentru tine este să nu ascunzi cine ești. Nume, prenume, job, pasiuni, lasă-le la vedere, că e mai bine decât să îți faci o imagine de perfect online și tu să ai numai colțuri în real life.
D-aia mai scap câte o poză cu whisky, d-aia mai dau checkinuri fără rușine și multe altele. E o chestie de asumare.
Nu pot însă să nu mă amuze oamenii care încearcă să fie incognito sau anonimi în online. Oameni care au o problemă cu tine când îi iei la mișto sau îi ignori. Mie îmi plac foarte tare cei cu profil de instagram privat care îți spun că nu vor să vadă toată lumea ce postează ei. Ok, de ce îl mai ai atunci?
În fine. Băieți sau fete, dacă vreți să fiți luați în serios, asumați-vă identitatea. E o chestie de maturitate. Asta în cazul în care ați depășit vârsta de 14 ani. În caz contrar, e mișto, ne auzim peste niște ani.
Eu am 2 conturi fake, făcute special pentru stalking și testat aplicații ( n-am chef să îmi pun profilul meu la dispoziția oricărei aplicații dubioase) dar nu mă supăr dacă cineva mă ia la mișto sau mă ignoră acolo. E o chestie asumată.
Și nici măcar nu sunt profiluri cu Păpusha Tha sau Moki Tzoki sau mai știu eu ce nick. Nu, sunt nume și prenume.
Așadar, prima lecție pe care o învățăm după ce reușim să ne legăm singuri la șireturi: ne asumăm ce spunem și ce facem sau nu ne va lua nimeni în serios.
0 comentarii Adaugă comentariu
Aha, deci tu erai! 🙂
normal
Moki toki tu te iei de femeia mea pe faisbuc?
Atata vreme cat asumarea nu va tine de supravietuire, vom ramane doar la teorie.