80% dintre copii ar mânca sănătos, dacă ar ști că și eroii lor au acest obicei

Articol din categoria: andreiu, atitudini

Un sondaj realizat de Beko în 18 țări evidențiază diferența de interes între abordarea copiilor față de alimentația sănătoasă și abordarea lor față de fotbal

La nivel mondial, doar 20% dintre copii știu care este cantitatea zilnică recomandată de fructe și legume, în timp ce în România procentul se situează la 7,8%

Beko, cu sprijinul partenerilor FC Barcelona, Fundația Barça și UNICEF, a chestionat luna trecută peste 13.500 de copii cu vârste cuprinse între 6 și 10 ani din 18 țări, inclusiv România. Rezultatele arată că cei mici sunt în mod semnificativ mai bine informați despre fotbal decât despre alimentația sănătoasă, iar atunci când vine vorba de a face alegeri alimentare sănătoase, ele pot fi influențate pozitiv.

La întrebarea de ce consumă alimente sănătoase, peste două treimi dintre copiii din toate cele 18 țări au spus că fac acest lucru deoarece înțeleg că este bine pentru ei. În același timp, 80% dintre aceștia au declarat că ar fi mai interesați să mănânce alimente sănătoase dacă eroul sau modelul lor ar face același lucru. La nivelul României, 92% dintre cei 500 de copii chestionați și-ar urma eroul în adoptarea unei diete sănătoase. Peste 70% dintre copii cunosc numărul de jucători dintr-o echipă profesionistă de fotbal, dar numai o cincime dintre aceștia au știut numărul de porții recomandate de fructe sau legume pe care ar trebui să le mănânce în fiecare zi. Copiii din Franța și din Regatul Unit au dat un exemplu impresionant omologilor lor globali, 78% și 68% dintre copii răspunzând corect în comparație cu SUA (16%), Brazilia (11%), Rusia (9%) sau România (7,8%)

Prin această nouă etapă a inițiativei Eat like a Pro, dorim să ne întărim angajamentul de a lupta împotriva obezității infantile, împreună cu FC Barcelona, Fundația Barça și UNICEF. Copiii din România  sunt printre ultimii în ceea ce privește cunoștințele despre o alimentație sănătoasă, dar ne bucurăm că sunt printre primii în ceea ce privește influența pozitivă pe care eroii lor ar putea să o aibă. Rezultatele studiului ne confirmă că mai avem mult de lucru, dar în același timp ne determină să continuăm această inițiativă, inspirând părinții și copiii să adopte o alimentație sănătoasă”, a declarat Gabriel-Adrian Eremia, Marketing Director în cadrul Arctic.   

Educație. Aici trebuie intervenit prima dată. Educație în rândul părinților, al copiilor, fructe și legume în școli, cantine în școală, pași mici.

3 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    *Învățământ*, nu educație; că educația e responsabilitatea părinților (că d-aia sunt părinți). 😉

    Adaug faptul că nu există „mâncare sănătoasă” sau „regim sănătos”. E o fumigenă de publicitate și piar. Parcă aș vrea ca UNICEF, fundația pește-dește și alți parteneri care umblă să facă publicitate prietenilor lor „eco” să nu mai prostească lumea și s-o ia la miștocăreli puritaniste (că „mâncarea sănătoasă” induce în eroare iluzia asta de ‘curățire’ și ‘puritanism’ scelerat, nu? o iluzie periculoasă).
    Am fost o țară comunistă care am dus dorul de mâncare, fir-ar a dracului să fie! Nimeni nu-i interesa de niciun regim, mâncarea e mâncare.

    Dacă tot e s-o luăm despre sănătate, spune-le părinților (care vorbesc de „mâncare sănătoasă), dar, colac peste pupăză, își duc copiii de 3-4 ani (până-n 12 ani) la McDonalds să le distrugă ficatul. Oribil…

    Cât despre legume și fructe, este datoria părinților. Școala are rolul să învețe, nu să devină creșă pentru prepubescenți. Ne văităm de analfabetism funcțional și prostie, iar transformarea învățătorilor și profesorilor în categoria II de educatori va deteriora și mai rău învățământul decât a făcut-o deja Abramburica.

    Iar despre cantine în școli, s-ar mări impozitele și n-aș vrea să plătesc din banii mei ceea ce un părinte (că, repet, d-aia a vrut să fie părinte) ar trebui să-i fie responsabilitate (alimentația copilului pe care-l poartă pe cap, adică). Fiecare cu cheltuiala & responsabilitățile sale.

    Numai țările care au fost imperii își permit luxurile ăstea cheltuitoare cu cantinele, țările de periferie (ca noi), fiindcă n-am avut și nu o să avem avuție echivalentă sau surclasantă (cum au avut cele din vest), trăim cum putem. De ce? Fiindcă n-am avut sau „nu ne-am dorit să câștigăm” în istorie.

    Când vom surclasa Germania, Franța, Italia, Spania și UK (toate deodată adăugate), numai & numai atunci românii își vor permite măcar să ipotizeze despre recomandările acestor piariști de la UNICEF, parteneri pește-dește și alții.

    Până atunci, nu. Suntem țară săracă și multe lucruri ne sunt luxuri teoretice.

    https://en.wikipedia.org/wiki/Periphery_countries
    https://en.wikipedia.org/wiki/Dependency_theory
    https://en.wikipedia.org/wiki/Frontier_markets
    https://en.wikipedia.org/wiki/International_inequality

    • #2 Comentariu nou

      *Învățământ*, nu educație; că educația e responsabilitatea părinților (că d-aia sunt părinți). ?

      >Educatia implica invatamant si viceversa, iar responsabilitatea se imparte in proportii complementare.

      Adaug faptul că nu există „mâncare sănătoasă” sau „regim sănătos”. E o fumigenă de publicitate și piar. Parcă aș vrea ca UNICEF, fundația pește-dește și alți parteneri care umblă să facă publicitate prietenilor lor „eco” să nu mai prostească lumea și s-o ia la miștocăreli puritaniste (că „mâncarea sănătoasă” induce în eroare iluzia asta de ‘curățire’ și ‘puritanism’ scelerat, nu? o iluzie periculoasă).
      Am fost o țară comunistă care am dus dorul de mâncare, fir-ar a dracului să fie! Nimeni nu-i interesa de niciun regim, mâncarea e mâncare.

      >Exista standare nutritionale pentru ce, cum, cat e indicat sa mananci pentru a mentine starea de sanatate (cred ca-i zice „piramida alimentara”). Sper ca nu e nevoie sa dau definitia cuvantului „standard”.

      Dacă tot e s-o luăm despre sănătate, spune-le părinților (care vorbesc de „mâncare sănătoasă), dar, colac peste pupăză, își duc copiii de 3-4 ani (până-n 12 ani) la McDonalds să le distrugă ficatul. Oribil…
      >De acord. Dar tocmai asta e si ideea acestei campanii, iar partea buna e ca informezi atat parintii, cat si copiii despre (o parte din acel) „ce, cum, cat”-ul de mai sus.

      Cât despre legume și fructe, este datoria părinților. Școala are rolul să învețe, nu să devină creșă pentru prepubescenți. Ne văităm de analfabetism funcțional și prostie, iar transformarea învățătorilor și profesorilor în categoria II de educatori va deteriora și mai rău învățământul decât a făcut-o deja Abramburica.
      >Analfabetismul functional sau abandonul scolar sunt efecte si ale sistemului educational. Vezi mai sus ce ziceam de responsabilitate.

      Iar despre cantine în școli, s-ar mări impozitele și n-aș vrea să plătesc din banii mei ceea ce un părinte (că, repet, d-aia a vrut să fie părinte) ar trebui să-i fie responsabilitate (alimentația copilului pe care-l poartă pe cap, adică). Fiecare cu cheltuiala & responsabilitățile sale.
      >Pe banii meeeeei, pe barba meeeeea… Intrebare: cat ai plati pentru ca al tau copil sa manance la o cantina in scoala?

      Numai țările care au fost imperii își permit luxurile ăstea cheltuitoare cu cantinele, țările de periferie (ca noi), fiindcă n-am avut și nu o să avem avuție echivalentă sau surclasantă (cum au avut cele din vest), trăim cum putem. De ce? Fiindcă n-am avut sau „nu ne-am dorit să câștigăm” în istorie.
      >In Spania, masa la cantina a unu copil de scoala generala costa in jur de 200 de euro pe luna pe care-i platesc parintii, nu statul.

      Când vom surclasa Germania, Franța, Italia, Spania și UK (toate deodată adăugate), numai & numai atunci românii își vor permite măcar să ipotizeze despre recomandările acestor piariști de la UNICEF, parteneri pește-dește și alții.
      >De ce nu si Statele Unite, Rusia sau China?!? A manca (mai) bine, nu inseamna mai mult sau mai scump.

      Până atunci, nu. Suntem țară săracă și multe lucruri ne sunt luxuri teoretice.
      >Orice e teoretic pana-l pui in practica.

    • #3 Comentariu nou

      Educatia implica invatamant si viceversa, iar responsabilitatea se imparte in proportii complementare.

      Învățământ educație

      Nu are legătură una cu cealaltă. Educația le aparține strict părinților, învățământul (pedagogia…) le aparține strict cadrelor didactice. Un cadru didactic nu poate fi același părinte cum e mă-sa sau tac-su unui elev SAU un părinte nu poate să-i fie învățător/profesor copilului său fiindcă predarea & învățarea se transformă în joacă, ori în joacă nu înveți matematică, chimie, fizică, literatură ș.a.m.d.
      Părinții sunt cei mai proști oameni când vine vorba de învățământ & pedagogie (fără supărare dar așa e) deoarece în România, s-a întâmplat tragedia ca foștii proști ai clasei să se puiască & să pălăvrăgească despre ce ar fi bine să fie în învățământ. Cadrelele didactice nu sunt tutori sau părinți pentru copiii altora, încât să substituie dinamica familială pe care acel copil o are cu părinții săi, respectiv familia sa.
      Trebuie să se priceapă asta odată pentru totdeauna.

      Până la urmă și de final, s-avem pardon, copilul dumitale e responsabilitatea ta ca părinte în felul cum îl educi & te ocupi de acesta să nu devină o bestie (sau poate vrei să ai o bestie pe post de copil, treaba ta), dar, învățarea & predarea materiilor curiculare e responsabilitatea cadrelor didactice. Nici una, nici alta, nu se bat cap în cap și nici măcar în aceeași categorie nu se află. Nici măcar diametral opuse nu sunt fiindcă nu există în aceeași „bulă” socio-psihologică colectivă. Părintele poate, să zicem, că-l ajută pe copil acolo unde nu înțelege dar un părinte care are a făcut profil real nu are cum să-i predea copilului său literatuă și analiză literară (nu mai zic gramaticală). De aceea, foarte multe concepții comuniste și comunistoide (în esența lor), în care școala e a doua familie, au făcut parte din factorii care au distrus învățământul.
      Ce facem, 30 de ani după comunism, achiesăm apucăturile & metehnele vechi? ?

      Cine te-a mințit că educația face parte din învățământ, te-a mințit frumos… dar tot o grosolană minciună este. ?

      Exista standare nutritionale pentru ce, cum, cat e indicat sa mananci pentru a mentine starea de sanatate (cred ca-i zice “piramida alimentara”). Sper ca nu e nevoie sa dau definitia cuvantului “standard”.

      Piramida alimentară nu ține cont de: alergii, incomodități, slăbiciuni ale organismului asupra unor mâncăruri sau ingrediente, intoleranță alimentară, etc.
      Repet, nu există regimuri alimentare sănătoase. Regula a rămas aceeași pentru toți oamenii, indiferent de contra-avantaje specifice fiecăruia și organismului său: atât cât mănânci, atât trebuie să dai jos.

      Standardele tale nutriționale nu sunt universale și de aceea trebuie tratate separat de părinți, nu de școli.

      De acord. Dar tocmai asta e si ideea acestei campanii, iar partea buna e ca informezi atat parintii, cat si copiii despre (o parte din acel) “ce, cum, cat”-ul de mai sus.

      Părinții care-și duc copiii la McDonalds nu vor să audă de așa ceva. De aceea am spus că toată gogoașa asta e un piar și publicitate pentru acei parteneri și prieteni „eco” care au legături cu UNICEF, fundația pește-dește și alții pe aceeași arie comercialo-piaristică.

      Așa cum pe fumători & potențialii fumători nu-i interesează propaganda anti-fumat, așa nici părinții cărora nu le pasă (că există și asemenea oameni, care-și închipuie că educația e aceeași cu învățământul) de plozii lor. Asta e, se-ntâmplă, nu putem să-i salvăm pe toți. Ba, mai mult, i-ai încuraja să devină noua „contra-cultură” (counter-culture) din motive absolut greșite.

      Analfabetismul functional sau abandonul scolar sunt efecte si ale sistemului educational. Vezi mai sus ce ziceam de responsabilitate.

      Nu este responsabilitatea școlii să devină ceea ce e datoria părinților. Din nou îți repet, scoate-ți din cap ecuația eronată învățământ=educație fiindcă… nu… este… așa. Învățământ educație; am argumentat de ce, nu recopiez.

      Dacă vrem să „luptăm” împotriva abandonului școlar, atunci trebuie ca oamenii (la nivel de societate) să priceapă că nu e obligatoriu să facă copii dacă ei nu vor să devină părinți cu responsabilitățile aferente. Nu este vina sistemului școlar că oamenii nu vor să fie părinți, deși, din motive neîntemeiate, au simțit nevoia să devedească ceva (ce anume, nu știu).

      Îmi cer scuze că te iau ca exemplu dar dacă tu, Alin, nu poți să fii responsabil, nu procrea. Așa combați abandonul școlar și analfabetismul funcțional. Nu ești de acord că așa previi o sumedenie de probleme în felul acesta? ?

      Pe banii meeeeei, pe barba meeeeea… Intrebare: cat ai plati pentru ca al tau copil sa manance la o cantina in scoala?

      Da, „pe banii mei, pe barba mea”, ce e neregulă cu asta? Nu sunt comunist și nici nu susțin polițe comuniste. Dacă sunt părinte, este responsabilitatea mea să-i dau de mâncare copilului meu, nu școlii, nu directorului, nu secretarei, nu învățătoarei, nu femeilor de serviciu.

      Aș plăti ZERO fiindcă nu vreau să-mi mănânce copiii în vreo cantinaă școlară. Așa cum nu vreau să aibă interes altcineva străin asupra copilului meu, așa nici eu nu vreau să am interese asupra copiilor (alde responsabilitatea) altora.
      Altminteri, nu am probleme să se inventeze și la noi un Barnevernet împotriva părinților „de tapet”, iar copiii lor să fie puși pentru adopție. Poate așa, o să le fie mai bine. Dacă nu, asta e, fiecare are povestea sa în viață.

      In Spania, masa la cantina a unu copil de scoala generala costa in jur de 200 de euro pe luna pe care-i platesc parintii, nu statul.

      Te rog recitește-mi fragmențelul, nu cred că ai fost atent și cred că te-ai agitat până să ajungi la partea aceea. Nu fii pitit împotriva mea fiindcă nu susțin metehnele și apucăturile comunistoide, bine? ?

      De ce nu si Statele Unite, Rusia sau China?!? A manca (mai) bine, nu inseamna mai mult sau mai scump.

      Nu putem să devenim superputeri ca SUA sau China, respectiv puteri mari ca Regatul Unit sau Franța; neuitând faptul că am pierdut împotriva istoriei și nu avem capacitățile care să ne caracterizeze ca o superputere. Am scris, noi nu am fost imperiu, am fost numai sclavii altora.

      Din contră. Nu te supăra dar nu cred că înțelegi pe ce lume trăim. A mânca mai bine chiar înseamnă să plătești mai mult. Nu vreau să lungesc mai mult decât trebuie dar sunt alți oameni (străini & români) care afirmă că luxul și bunătățile calitative costă. De-aia sunt calitative.
      Pesemne, dacă nu mă crezi, mai poți să cauți despre scandalul (dovedit deja) în care produsele din vestul Europei sunt superioare celor din estul Europei. Motivul producătorilor este că estul este mai sărac, deci, nu-și permite să plătească mai mult pentru calitate.
      Poți să cauți și tu, nu vreau să mă lungesc decât trebuie.

      Orice e teoretic pana-l pui in practica.

      N-ai de unde dacă n-ai.
      Citește cu atenție acele patru link-uri pe care le-am pus de ce nu ne vom permite & de ce sunt niște luxuri teoretice.

      Sper să te calmezi până data viitoare (dacă) când îmi scrii o altă replică. 😉

Adaugă reply - Dim

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.